Banala
mămăliguţă
poate deveni un medicament folositor în tratarea răcelilor şi a pietrelor
la fiere. Mălaiul este un
înlocuitor de nădejde al produselor de
panificaţie, numit de specialişti "prietenul intestinului subţire".
Dispreţuit pe nedrept, acest medicament tradiţional aduce
numai beneficii atât omului sănătos, cât şi
celui care suferă de boli grave. Cura cu mămăligă este foarte
sănătoasă, o putem încerca
pentru
hrănirea organismului şi curăţirea intestinelor.
Un aliment tradiţional cum e mămăliga a fost de multe ori
subiect de cercetare al specialiştilor, fără a
i se putea găsi o contraindicaţie. Fierturile de porumb au fost
apreciate încă din vremea lui Columb, dar,
ulterior, au ajuns să fie considerate hrana săracilor. Studiile recente au scos
în evidenţă faptul că media de viaţă a triburilor amerindiene care se hrăneau
cu porumb crud sau fiert, era mult mai mare decât a altor comunităţi
învecinate, cărora le lipsea din dietă acest
aliment. Recent, s-a descoperit prezenţa
în boabele de porumb a unor substanţe derivate ale acizilor arahidic şi
palmitic, extrem de importante pentru sănătatea organismului. Aceşti acizi se
absorb în intestin cu mare uşurinţă, fără a suferi transformări chimice decât
în proporţie de 22-28%. Ajunşi în sânge, se transformă în hidroxiacizi
care vor purifica sângele de unele substanţe toxice. Efectul detoxifiant al substanţelor
din porumb uşurează efortul ficatului de neutralizare a substanţelor toxice, reducând considerabil riscul la insuficienţe şi
ciroze hepatice. La populaţiile unde se
consumă zilnic
terci de mălai, incidenţa
bolilor hepatice este de 10 ori mai mică, iar copiii au o dezvoltare mai
bună. Cercetătorii endocrinologi
consideră că un consum zilnic de mămăligă scade cu 60% riscul de boli
psihice generate de disfuncţii
tiroidiene. De asemenea, consumul de mămăligă reglează concentraţia de
glucoză în sânge, fiind de folos
diabeticilor. Reduce cantitatea de colesterol
din sânge, scăzând astfel riscul de ateroscleroză şi, implicit, de infarct. Mai
mult, banala mămăligă revitalizează funcţiile sexuale, în special
feminine. Rezultatele cercetărilor româneşti efectuate de antropologi în
regiunea Bran-Rucăr (unde mămăliga e mai des pe masa românilor), arată că 9%
din femeile de peste 65 de ani au avut o activitate ovariană foarte intensă,
manifestată şi prin prelungirea vieţii sexuale chiar şi după vârsta de 72 de
ani. De asemenea, consumul de mămăligă este răspunzător şi de longevitate.
Multă lume crede că mămăliga îngraşă. Ei bine, mămăliga moale are de patru ori
mai puţine calorii faţă de pâine. Iar mămăliga vârtoasă are jumătate din
caloriile pâinii. Încă din cele mai vechi timpuri, românii au folosit mămăliga
ca medicament. De exemplu, doar pentru a evita pelagra, este
suficient consumul zilnic de mămăligă cu o jumătate de litru de lapte şi un ou.
Terapia a dat rezultate sute de ani. Tratamentele pe care ni le făceau
bunicile noastre în copilărie, ne vindecau şi ne fereau de utilizarea abuzivă a
antibioticelor. Pentru durere în gât şi răceală, se pun pe o tablă încinsă două
linguri de mălai şi se stă cu nasul deasupra fumului produs, amestecînd
continuu. În plus, se bea seara înainte de culcare un terci, ca o mămăligă
subţire, în care se pune o bucăţică de unt. A doua zi, vă veţi simţi infinit
mai bine. În popor, unul din adjuvantele cu o eficienţă incredibilă în pneumonie este tot faimoasa mămăligă
românească.Se lasă să se răcească, cât poate suporta pielea, după care
se întinde pe zona pieptului într-un strat de două degete pe torace şi se ţine
15 minute,după care se înlătură, iar pielea se şterge cu un tampon înmuiat în
spirt camforat. Cataplasma cu mămăligă caldă e bună şi
în bronşite, gripă, tuse cronicizată.
Aceeaşi aplicaţie se face în zona rinichilor pentru tratarea colicilor renale
şi a nefritelor, pe zona inferioară a abdomenului, ca remediu rapid pentru
anexite şi cistite. Pentru urcior: se pune mămăliga caldă pe pleoape,
schimbând-o cît se poate de des. În caz de lipom, se poate face un tratament cu
cataplasme cu mămăligă tare. Se pune în strat de 3- 4 cm pe locul lipomului,
având grijă ca partea care vine în contact cu pielea să fie presărată cu tămâie
fin pisată, aşa cum se pune sare pe o felie de pâine cu unt. Se aplică
fierbinte, cât suportă pielea, şi se
acoperă cu un obiect de lână, pentru a menţine temperatura locală
ridicată.Tratamentul se face în fiecare
seară şi se ţine până se răceşte mămăliga. Mămăliguţa e utilă şi celor care suferă de obezitate, deoarece acest aliment conferă o senzaţie
de saţietate extrem de rapidă, datorită fibrelor alimentare din compoziţia sa.Studiile de specialitate au arătat că la persoanele care consumă regulat
porumb, anumite probleme generate de hipotiroidie, cum ar fi îngrăşarea,
somnolenţa, lipsa de tonus fizic şi mental, sunt reduse considerabil. Gastrita
hiperacidă şi ulcerul sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de
pâine, mălaiul având, pe lângă efectul de reducere a acidităţii, şi o acţiune
uşor calmantă, sedativă. Studiile de nutriţie şi biochimie alimentară au
arătat că mămăliga consumată frecvent ameliorează şi afecţiuni
cum ar fi reumatismul, diabetul, menstruaţiile
dificile cu sângerări abundente, anexita şi metroanexita, litiaza renală, hepatita.
În mod tradiţional, mălaiul se poate prepara în multe feluri: turtă în spuză,
mălai în ţest (mălăiaş), mălai în tavă, terci, păsat, bulz, chitac, cocîrţău.
Porumbul ca atare se mai mănîncă şi fiert (în oală), fript (la spuză) sau făcut
floricele (la tigaie). Mămăliga e şi ea de două feluri: pripită şi fiartă. Pe
cea pripită o mănâncă mai mult orăşenii si se prepară punând mălai puţin câte
puţin în apa sărată fierbinte, aşa încât mămăliga să fiarbă în mod egal
toată. Fierberea durează mai puţin decât la mămăliga vârtoasă, preferată
mai mult la ţară . În acest caz, mălaiul se pune tot dintr-odată în
apa sărată, se lasă să fiarbă până încearcă de mai multe ori să dea în foc, ca
laptele. Atunci, se sparge cu făcăleţul. La sate, mămăliga vârtoasă nu se taie
cu cuţitul, ci cu
sfoară. Terciul de mălai nu e
altceva decât mămăligă pe jumătate lichidă, pe care o mâncau copiii cu plăcere
cu felii de brînză sau zeamă de prune. Păsatul este tot un fel de terci,
însă mălaiul din care e făcut e mai grunjos, mai mare şi mai tare la fir. Cocoloşul sau bulzul se face din brânză învelită în mămăligă
şi coaptă apoi pe cărbuni. În unele locuri,
mălaiul se amestecă cu dovleac fiert. Stiati ca 100 g făină de porumb are
351 calorii, 100 grame de pufuleţi au 520 calorii, mămăliga se taie perfect,
dacă lama cuţitului se umezeşte cu apă,mămăliga nu mai face cocoloaşe, dacă
înainte de a pune mălaiul la fiert îl stropiţi cu apă rece. Mămăliga nu
îngraşă, dar combinată cu smântână şi brânză grasă, efectul va fi acelaşi ca în
cazul unei cine copioase. În curele de slăbire, se recomandă iaurtul şi brânza
de vaci.
Dieta
cu mămăligă
Micul dejun: mămăligă fierbinte, cât mai
crudă, amestecată în mod tradiţional cu un ou moale şi lactate. Prânz: alimente obişnuite, dar
înlocuiţi pâinea cu mămăligă Cină: lapte bătut sau iaurt cu mămăligă.
SURSA-INTERNET
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu