LA MORMANTUL LUI ARSENIE BOCA

Acum un an am avut ocazia sa vizitez Manastirea Prislop, un adevarat colt de rai, un loc unde cei apasati de griji isi gasesc linistea sufleteasca. Manastirea a fost ridicata in seccolul al XIV-lea de catre Parintele Nicodim

De numele ei se leaga izvorul tamaduitor aflat in curtea manastirii, Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, mormantul lui Arsenie Boca si Pestera Sf. Cuvios Ioan de la Prislop. Inca de la intrarea in manastire simti cum o mana nevazuta de conduce inauntru, iar grijile tale raman la poarta.

La intrebarea pusa de un turist care dorea sa afle unde este Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, o maicuta a raspuns: " In sufletele voastre! Maica Domnului este prezenta oriunde si ne putem ruga la ea oricand!"

In frumosul cimitir al manastirii se afla mormantul Parintelui Arsenie Boca. Acesta este cunoscut pentru minunile pe care le facea in timpul vietii si pe care continua sa le faca si dupa moarte. Parintele Arsenie Boca avea darul de a citi trecutul, prezentul, dar si viitorul oamenilor. Multi oameni cu boli grave au fost vindecati in timpul vietii de Parintele Arsenie, iar dupa moartea sa, atingerea crucii de la mormantul sau si credinta puternica in puterile sale continua sa faca minuni. Din experienta personala pot sa spun ca atunci cand am atins crucea mormantului "Sfantului Ardealului", cum mai este numit Arsenie Boca, m-am simtit mai aproape de Dumnezeu, am simtit pace, liniste sufleteasca si armonie. M-a impresionat puternic faptul ca desi erau cateva sute de credinciosi care doreau sa ajunga la mormant, toti au stat cu rabdare la rand intr-o liniste deplina, doar cantecul pasarelelor se auzea. Rugandu-ma la mormantul lui m-am simtit binecuvantata de Dumnezeu!

Ultimul popas l-am facut la Pestera Sf. Cuvios Ioan de la Prislop.Se spune ca un tanar cu numele Ioan, din satul Silvasul de Sus - in hotarul caruia se afla si manastirea - si-a parasit casa parinteasca, s-a inchinoviat in obstea calugarilor de la Prislop, ducand o viata aleasa de rugaciune, impletita cu munca si savarsirea de fapte bune.Dupa un numar de ani, dorind sa duca o viata si mai linistita, retrasa cu totul de lume, si-a gasit un loc, ca la 500 m de manastire, pe malul prapastios al raului Slivut (Slivut) unde si-a sapat singur, cu mari nevointe, o chilie in piatra, cunoscuta pana azi sub numele de "chilia sau casa sfantului". Aici si-a trait restul zilelor, in neincetate rugaciuni si ajunari, intocmai ca marii nevoitori intru cele duhovnicesti din primele veacuri crestine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viata lui imbunatatita sa se sfarseasca prea devreme. Spune traditia populara ca, pe cand isi facea o fereastra la chilia lui, doi vanatori de pe versantul celalalt al prapastiei, l-au impuscat, fara sa stie cine era. Asa s-a savarsit din viata cuviosul sihastru sau "sfantul" Ioan de la Prislop.

La plecarea din manastire imi sunau in urechi cuvintele Parintelui Arsenie Boca : "Nu e nevoie sa veniti zilnic aici, trimiteti-i si pe altii la mine!" Abia astept sa  revin acolo si va indemn si pe voi sa mergeti! Nu veti regreta! Veti descoperi o alta lume, mai frumoasa, mai curata spiritual si mai aproapiata de Dumnezeu!