SUPERSTITIILE DE ANUL NOU

Se apropie trecerea in Noul An si drept urmare ne facem foarte multe planuri, dar aveti idee cate superstitii sunt legate de acest eveniment? Nu vi le prezint ca sa tineti cont de ele, ci doar pentru ca sunt foarte interesante, iar unii dintre noi chiar le respecta cu sfintenie. Noul An trebuie asteptat cu usa larg deschisa si cu mult zgomot. De aici se presupune ca deriva si traditionalele jocuri de artificii ce au loc la trecerea dintre ani. Se spune ca Noul An trebuie sa te prinda cu haine noi, deoarece astfel te vei innoi din toate punctele de vedere. De dorit ar fi sa purtati o haina rosie, deoarece se considera ca rosul atrage energiile pozitive.Nimeni nu are voie sa doarma in noaptea de Revelion pentru ca astfel va fi somnoros tot anul si nici nu e bine sa planga, pentru ca va avea un an plin cu evenimente triste. Nu trebuie uitat nici sarutul de sub vasc de la miezul noptii, care simbolizeaza nu doar sentimentele de iubire pe care le avem fata de cineva, ci si modul in care vor evolua relatiile cu persoanele apropiate anul viitor. Este rau ca Anul Nou sa ne gaseasca fara bani in buzunar sau cu datorii neachitate, fiindca se spune ca "asa o vom tine tot anul". Deci incercati sa va achitati datoriile pana la miezul noptii si puneti-va cativa banii in buzunar. Suma nu conteaza, important e sa aveti ceva bani la voi. O superstitie derivata din cea anterioara spune sa nu dai bani pe 31 decembrie sau pe 1 ianuarie, altfel vei avea probleme financiare si datorii tot anul. Din batrani se spune ca pentru a avea parte de belsug in anul ce urmeaza, este bine ca prima persoana care ne trece pragul in noaptea de Revelion sa fie un barbat brunet (se spune ca blonzii si roscatii sunt aducatori de ghinion, iar femeile de asemenea). Pe 1 ianuarie nu arunca nimic din casa, nici macar gunoiul, nu se matura si nu se spala nimic. Pentru Noaptea dintre ani, nu se gateste mancare din carne de pasare, deoarece asa cum gaina scormoneste in pamant si-l imprastie, tot asa se risipesc norocul si bunastarea casei. De asemenea, se mananca 12 boabe de struguri, cate una pentru fiecare luna a anului, pentru a avea noroc tot anul. Paharul din care ati baut sampanie la miezul noptii trebuie sa-l spargeti pentru a alunga ghinionul din casa. Este bine sa mananci peste pentru a trece peste greutati ca pestele prin apa. Dar cel mai important e sa nu uitati sa va puneti o dorinta la miezul noptii. Cu siguranta se va indeplini, asta va spun din experienta proprie :)))

CRACIUNUL IN FAMILIA MEA

Am inceput pregatirile de Craciun, aici la Londra si mi-am reamintit cum era odinioara aceasta sarbatoare alaturi de familia mea din Romania. Craciunul e sarbatoarea care imi place cel mai mult, deoarece e o sarbatoare a veseliei si a familiei. In familia mea, toti participam la pregatirea acestei sarbatori. Mama era cea care ne impartea sarcinile: "tu cerni faina", "tu umpli sarmalele", "tu faci crema la prajitura", etc. Erau cateva zile pline de agitatie foarte placuta. Tata aducea lemne pentru foc, pentru ca nimic nu se compara cu sarmalele fierte intr-o oala de lut pe soba in seara de Ajun. Parca niciodata sarmalele nu sunt asa de bune cum sunt la Craciun. Tot tata, prepara tuica fiarta cu chimen, asa numita "crampa" pentru colindatorii care veneau in seara de Ajun. In dimineata de Craciun, mergeam repede la Bradul impodobit cu o zi inainte pentru a vedea ce daruri a lasat Mos Craciun, dupa care mergeam la Biserica. Masa de pranz era un moment festiv. Pe masa erau aduse traditionalele preparate din carne de porc, sarmale, friptura de porc, piftie, cozonac si prajituri. Nu lipsea nici vinul fiert cu scortisoara. De multe ori, daca era zapada mergeam la sanius sau faceam oameni de zapada sau pur si simplu ne plimbam prin zapada. Seara era vremea vizitelor si era obligatoriu ca primul musafir care intra in casa sa fie barbat pentru ca familia sa aiba parte de un an cu noroc si prosperitate. Daca prima persoana care intra in casa era o femeie se considera ca anul nou va fi cu ghinion pentru acea familie :))) Uneori tinerii  mergeau "la joc" in satele din jurul Abrudului sau la discoteca. Chiar daca Craciunul a devenit o sarbatoare comerciala, nu trebuie sa renuntam la traditii, la identitatea noastra ca popor. Chiar daca acum locuiesc la Londra, cu certitudine, niciodata de pe masa mea de Craciun nu vor lipsi sarmalele, friptura de porc si intotdeauna vor rasuna colinde romanesti in seara de Ajun!

BRADUL DE CRACIUN

Se apropie Craciunul, cea mai frumoasa sarbatoare a anului. Cand eram copil asteptam cu nerabdare Craciunul, dar mai ales pe Mos Craciun. Parintii mei imi spuneau ca, daca nu impodobim bradul, Mos Craciun nu vine la noi. Totusi, pomul de Craciun asa cum il stim noi azi, impodobit cu globuri, instalatii electrice, beteala, etc. nu a fost dintotdeauna impodobit asa. Putini stiu ca stramosii nostri dacii, aveau un cult pentru brad pe care il considerau arborele vietii.Originea bradului de Craciun porneste dintr-o traditie pagana, de sorginte romana, in care in noaptea de 24 spre 25 decembrie, se alegea un trunchi de brad care era taiat si mai apoi ars pe vatra, simbolizand arderea trecutului dar si o interpretare a semnelor din anul care urma sa vina. Totodata, se spune ca acest  bustean era simbolul fortei si al solidaritatii, iar scanteile care sareau din bustean reprezentau intoarcerea zilelor mai lungi. Cenusa care ramanea in urma arderii era stransa si mai apoi imprastiata pe camp pentru a avea o recolta bogata. Aceste simboluri au ramas si astazi, dar numai ca sub alte forme. Astfel, luminitele din bradul de astazi sunt de fapt  scanteile de foc, beteala reprezinta parul zanelor bune, iar globurile sunt simbolul sperantei. .În Europa secolului al XII-lea, bradul de Crăciun era atârnat de tavan cu vârful în jos.Primele dovezi despre decorarea bradului apar in secolul al XV-lea in Estonia de azi, dar si la popoarele nordice, de la care s-a pastrat raditia coronitei de brad pusa la usa. Legenda spune că s-a folosit forma triunghiulară a bradului pentru a simboliza Sfânta Treime. In secolul al XVI-lea, bradul apare fiind asezat cu varful in sus si impodobit cu lumanari aprinse, figurine modelate in paine de marii brutari ai vremii, acadele si hartie colorata.Tot atunci i se atribuie si incarcatura biblica, aceea ca bradul impodobit reprezinta simbolul pomului paradisului, al belsugului, al inocentei si al cunoasterii.Conform documentelor, in 1605 la Strasbourg a fost inaltat primul pom de Craciun intr-o piata publica, impodobit doar cu mere rosii. In 1878 apar primele globuri, iar in 1880 bradul de Craciun cucereste Casa Alba. La noi obiceiul a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a lui Carol I, sosită în Țările Române în 1866.Prinții și prințesele de la Curtea Regala a Romaniei, au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană, iar mai tarziu de toti locuitorii tarii. Impodobirea bradului, se face in mod traditional in 24 decembrie, Ajunul Craciunului si pentru mine este cel mai frumos obicei pentru ca participa intreaga familie. In varful pomului se pune intotdeauna un inger sau o stea care reprezinta steaua de la Betleem. Pomul de Craciun ramane in casa pana la Boboteaza cand este scos afara facand astfel loc Noului An. Deci, nu uitati sa impodobiti bradul, altfel Mos Craciun nu vine la voi!
Sursa: Internet

O SCRISOARE....NEPIERDUTA

Scrisoare deschisa catre Caragiale 

Stimate nene Iancule,

Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre, poltroni,tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc.Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate. Eşti mărunt, neicuşorule! Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple.Matale ştii cât ar costa acum o masă la "Iunion"? Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la "Iunion" acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga.  Heavy metal! Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la "Gambrinus" şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini. Suntem o ţară penală, meştere! De la parlament la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează căpşuni. S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: "Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!"Zicea Nae Ipingescu: "Să nu mai mănânce nimeni din sudoarea, bunioară, a unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân". Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor?  Ei, aş! Unde este Rica Venturiano cu al lui "Angel radios"? E timpul cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să vezi chestii deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă! Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis "Titircă Inimă-rea" e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile. Se face Capitală până la matale la Ploieşti , numa' borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică. Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat, deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e finanţist acu', din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O soţietate fără prinţipuri morale şi cinste, care va să zică. Madalin Voicu vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un de-al lor care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă. În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş'opt. Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?...Altminteri e "criză teribilă, monşer". Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai dedica "Năpasta", promisiunilor guvernului schiţa "1 aprilie", Justiţiei "Lanţul slăbiciunilor", vieţii noastre politice - "D-ale carnavalului", scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este "Scrisoarea pierdută", iar viitorul nostru poate fi asemuit cu "O noapte furtunoasă". Bravos naţiune! Egzistă nişte unii care zice că suntem "Ţara lui Caragiale". Ei, aş! Moravurile de pe vremea matale erau parfum. Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel. Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic. În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit. Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi  o să murim în Becalia! Dar să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!

Un matze-fripte, coate-goale, ce-i este dor de matale !... Dan Mihaescu

BENEFICIILE MĂMĂLIGII

Banala  mămăliguţă poate deveni un medicament folositor în tratarea răcelilor şi a pietrelor la fiere.  Mălaiul este un  înlocuitor de nădejde al produselor de panificaţie, numit de specialişti "prietenul intestinului subţire". Dispreţuit pe nedrept, acest medicament tradiţional aduce  numai beneficii atât omului sănătos, cât şi celui care suferă de boli grave. Cura cu mămăligă este foarte  sănătoasă, o putem încerca  pentru  hrănirea organismului şi curăţirea intestinelor.  Un aliment tradiţional cum e mămăliga a fost de multe ori  subiect de cercetare al specialiştilor, fără a i se putea găsi o contraindicaţie. Fierturile de porumb au fost  apreciate încă din vremea lui Columb, dar, ulterior, au ajuns să fie considerate hrana săracilor. Studiile recente au scos în evidenţă faptul că media de viaţă a triburilor amerindiene care se hrăneau cu porumb crud sau fiert, era mult mai mare decât a altor comunităţi învecinate, cărora le lipsea din dietă acest  aliment. Recent, s-a descoperit prezenţa în boabele de porumb a unor substanţe derivate ale acizilor arahidic şi palmitic, extrem de importante pentru sănătatea organismului. Aceşti acizi se absorb în intestin cu mare uşurinţă, fără a suferi transformări chimice decât în proporţie de 22-28%.  Ajunşi în sânge, se transformă în hidroxiacizi care vor purifica sângele de unele substanţe toxice. Efectul detoxifiant al substanţelor din porumb uşurează efortul ficatului de neutralizare a substanţelor toxice, reducând considerabil riscul la insuficienţe şi  ciroze hepatice. La populaţiile unde se consumă zilnic  terci de mălai, incidenţa bolilor hepatice este de 10 ori mai  mică, iar copiii au o dezvoltare mai bună.  Cercetătorii endocrinologi consideră că un consum zilnic de mămăligă scade cu 60% riscul de boli psihice generate de disfuncţii tiroidiene.  De asemenea, consumul de mămăligă reglează concentraţia de glucoză în sânge, fiind de folos  diabeticilor. Reduce cantitatea de colesterol din sânge, scăzând astfel riscul de ateroscleroză şi, implicit, de infarct. Mai mult, banala mămăligă revitalizează funcţiile sexuale, în special feminine.  Rezultatele cercetărilor româneşti efectuate de antropologi în regiunea Bran-Rucăr (unde mămăliga e mai des pe masa românilor), arată că 9% din femeile de peste 65 de ani au avut o activitate ovariană foarte intensă, manifestată şi prin prelungirea vieţii sexuale chiar şi după vârsta de 72 de ani. De asemenea, consumul de mămăligă este răspunzător şi de longevitate. Multă lume crede că mămăliga îngraşă. Ei bine, mămăliga moale are de patru ori mai puţine calorii faţă de pâine. Iar mămăliga vârtoasă are jumătate din caloriile pâinii. Încă din cele mai vechi timpuri, românii au folosit mămăliga ca medicament. De exemplu,  doar  pentru a evita pelagra, este suficient consumul zilnic de mămăligă cu o jumătate de litru de lapte şi un ou. Terapia a dat rezultate sute de ani. Tratamentele pe care ni le făceau bunicile noastre în copilărie, ne vindecau şi ne fereau de utilizarea abuzivă a antibioticelor. Pentru durere în gât şi răceală, se pun pe o tablă încinsă două linguri de mălai şi se stă cu nasul deasupra fumului produs, amestecînd continuu. În plus, se bea seara înainte de culcare un terci, ca o mămăligă subţire, în care se pune o bucăţică de unt. A doua zi, vă veţi simţi infinit mai bine.  În popor, unul din adjuvantele cu o eficienţă incredibilă în pneumonie este tot faimoasa mămăligă românească.Se lasă să se răcească, cât poate suporta  pielea, după care se întinde pe zona pieptului într-un strat de două degete pe torace şi se ţine 15 minute,după care se înlătură, iar pielea se şterge cu un tampon înmuiat în spirt camforat. Cataplasma cu mămăligă caldă e bună şi  în bronşite, gripă, tuse cronicizată.  Aceeaşi aplicaţie se face în zona rinichilor pentru tratarea colicilor renale şi a nefritelor, pe zona inferioară a abdomenului, ca remediu rapid pentru anexite şi cistite. Pentru urcior: se pune mămăliga caldă pe pleoape, schimbând-o cît se poate de des. În caz de lipom, se poate face un tratament cu cataplasme cu mămăligă tare. Se pune în strat de 3- 4 cm pe locul lipomului, având grijă ca partea care vine în contact cu pielea să fie presărată cu tămâie fin pisată, aşa cum se pune sare pe o felie de pâine cu unt. Se aplică fierbinte, cât suportă pielea, şi se acoperă cu un obiect de lână, pentru a menţine temperatura locală ridicată.Tratamentul se face în fiecare seară şi se ţine până se răceşte mămăliga. Mămăliguţa e utilă şi celor care suferă de obezitate,  deoarece acest aliment conferă o senzaţie de saţietate extrem de rapidă, datorită fibrelor alimentare din compoziţia sa.Studiile de specialitate au arătat că la persoanele care consumă regulat porumb, anumite probleme generate de hipotiroidie, cum ar fi îngrăşarea, somnolenţa, lipsa de tonus fizic şi mental, sunt reduse considerabil. Gastrita hiperacidă şi ulcerul sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul având, pe lângă efectul de reducere a acidităţii, şi o acţiune uşor calmantă, sedativă.  Studiile de nutriţie şi biochimie alimentară au arătat că mămăliga consumată frecvent ameliorează şi afecţiuni  cum ar fi reumatismul, diabetul, menstruaţiile dificile cu sângerări abundente, anexita şi metroanexita, litiaza renală, hepatita.  În mod tradiţional, mălaiul se poate prepara în multe feluri: turtă în spuză, mălai în ţest (mălăiaş), mălai în tavă, terci, păsat, bulz, chitac, cocîrţău. Porumbul ca atare se mai mănîncă şi fiert (în oală), fript (la spuză) sau făcut floricele (la tigaie). Mămăliga e şi ea de două feluri: pripită şi fiartă. Pe cea pripită o mănâncă mai mult orăşenii si se prepară punând mălai puţin câte puţin în apa sărată fierbinte, aşa încât mămăliga să fiarbă în mod egal toată.  Fierberea durează mai puţin decât la mămăliga vârtoasă, preferată mai mult la ţară . În acest caz, mălaiul  se pune tot dintr-odată în apa sărată, se lasă să fiarbă până încearcă de mai multe ori să dea în foc, ca laptele. Atunci, se sparge cu făcăleţul. La sate, mămăliga vârtoasă nu se taie cu cuţitul, ci cu sfoară. Terciul de mălai nu e altceva decât mămăligă pe jumătate lichidă, pe care o mâncau copiii cu plăcere cu felii de brînză sau zeamă de prune.  Păsatul este tot un fel de terci, însă mălaiul din care e făcut e mai grunjos, mai mare şi mai tare la fir. Cocoloşul sau bulzul se face din brânză învelită în mămăligă  şi coaptă apoi pe cărbuni. În unele locuri, mălaiul se amestecă cu dovleac fiert. Stiati ca 100 g făină de porumb are 351 calorii, 100 grame de pufuleţi au 520 calorii, mămăliga se taie perfect, dacă lama cuţitului se umezeşte cu apă,mămăliga nu mai face cocoloaşe, dacă înainte de a pune mălaiul la fiert îl stropiţi cu apă rece.  Mămăliga nu îngraşă, dar combinată cu smântână şi brânză grasă, efectul va fi acelaşi ca în cazul unei cine copioase. În curele de slăbire, se recomandă iaurtul şi brânza de vaci.

 Dieta cu mămăligă
 Micul dejun: mămăligă fierbinte, cât mai crudă, amestecată în mod tradiţional cu un ou moale şi lactate. Prânz: alimente obişnuite, dar înlocuiţi pâinea cu mămăligă Cină: lapte bătut sau iaurt cu mămăligă.
SURSA-INTERNET

CELE 39 DE INVATAMINTE PE CARE LE-AM DEPRINS IN CEI 39 DE ANI DE "DAT CU CAPU' "

Anul acesta am implinit 39 de ani si imi place sa cred ca nu am trecut prin viata ca "voda prin loboda". Imi amintesc ca la inceputurile existentei mele parintii imi dadeau o sumedenie de sfaturi, pe care evident, datorita incapatanarii mele proverbiale si mai ales varstei fragede, nu le respectam mai niciodata. Vazand ei cum sta treaba, au schimbat foaia si mi-au spus: "Fata draga, in viata, asta e bine sa faci si asta nu e bine sa faci. Tu alegi cum crezi tu ca e mai bine." Ei bine, din cel moment situatia s-a schimbat si am inceput sa "dau cu capu', m-am "umplut" de cucuie, dar eu zic ca a meritat. Asa am inceput cursurile la "scoala vietii", pe care nu stiu cand am sa le finalizez pentru ca nu-i asa, "omul cat traieste invata". Deci ce am invatat eu in 39 de ani de viata:
1. Oricine merita o a doua sansa
2. Prietenii adevarati iti vor spune intotdeauna adevarul char daca te va deranja acest lucru, dar asta e dovada ca iti sunt prieteni adevarati.
3. Daca nu te pricepi la ceva, spune, nu e o rusine, nimeni nu s-a nascut invatat, e mai grav sa spui ca te pricepi si sa nu stii nimic.
4. Nu judeca niciodata oamenii dupa cum arata, ce masina au, cati bani au, etc, daca chiar vrei sa  judeci, ia in considerare comportamentul lor, gandirea lor.
5. Gandeste pozitiv, vezi intotdeauna jumatatea plina a paharului, gandind negativ, nu faci decat sa atragi lucrurile negative asupra ta.
6. Daca vrei ceva cu adevarat, e imposibil sa nu se indeplineasca dorinta ta.
7. Foloseste intotdeauna "cuvintele magice": "te rog", "multumesc", ele fac cu adevarat minuni atunci cand le folosesti.
8. Respecta ca sa fi respectat, si foarte important, respecta-te pe tine insuti!
9. Daca ai gresit, recunoaste-ti greseala, asta nu e o dovada de slabiciune ci din contra, e o dovada a puterii tale interioare.
10. Nu incerca sa te razbuni pe cei care ti-au facut un rau pentru ca are grija viata de asta.
11. In viata platesti pentru tot ceea ce faci: faci bine, primesti bine, faci rau, primesti rau.
12. E mai bine sa regreti ce ai facut decat sa regreti ce nu ai facut.
13. Increderea e lucrul care se castiga cel mai greu si se pierde cel mai usor
14. Nu incerca sa ii multumesti pe toti cei din jurul tau, important e sa fi tu multumit cu tine insuti, cu alegerile tale.
15. Nu lasa ca banii sa iti guverneze viata: fi stapanul lor, nu sclavul lor.
16. Incearca sa razi in fiecare zi, astfel vei trece mai usor peste momentele grele.
17. Poti sa te indragostesti de 100 de ori, dar iubirea adevarata o vei intalni doar o data in viata.
18. Gelozia este cea mai rapida cale de a pune capat unei relatii.
19. Fara dusmani viata noastra ar fi monotona, trista.
20. Tot ceea ce se intampla in viata noastra, se intampla cu un motiv, nimic nu e intamplator.
21. Incercati sa gasiti frumusetea, fericirea chiar si in lucrurile marunte: un zambet al persoanei iubite, o melodie, o poezie, o floare oferita cu drag, etc. toate acestea ne pot face fericiti.
22. Cand vorbesti, incearca sa nu jignesti pe nimeni si gandeste-te bine daca ai ceva de spus.Uneori, tacerea chiar e de aur.
23. Unele cuvinte, spuse la manie, dor mai mult decat o palma si e greu, chiar imposibil, sa le mai stergi din amintirea celui caruia i le-ai adresat.
24. Atat timp cat se vorbeste despre tine, indiferent ca se vorbeste de bine sau de rau, fi fericit, inseamna ca traiesti.
25. Nu trai in trecut: trecutul e trecut si trebuie lasat acolo, in urma, important este prezentul si viitorul.
26. Traieste clipa!
27. Succesele si insuccesele tale depind doar de tine.
28. Fii punctual!
29. Cand Dumnezeu iti inchide o usa, iti deschide o fereastra!
30. Asculta-ti inima, dar nu uita si de intuitie, mai ales cea feminina care rar da gres :)))
31. Nu raspunde la ofense prin insulte, daca poti nu raspunde deloc, fii indiferent si aceasta atitudine va fi mult mai dureroasa pentru cel care te-a insultat.
32. Comunicarea e cel mai important lucru intr-o relatie.
33. Iubirea se ofera neconditionat.
34. Nu va lasati santajati emotional: santajul emotional e practicat de cei slabi, fara personalitate, fara mandrie. Un om puternic nu va ceda niciodata unui santaj emotional.
35. Iubirea nu inseamna sa il schimbi pe cel de langa tine, iubirea inseamna sa il accepti asa cum e el cu bune si cu rele.
36. Gura lumii nu poate fi inchisa, dar nu esti obligat sa o asculti.
37. Evita persoanele negativiste pentru ca te trag inapoi, iti stopeaza evolutia.
38. Cine nu risca, nu castiga!
39. Nu uita de unde ai plecat!
La anul viitor cand voi implini 40 de ani voi reveni cu o completare la aceasta lista :))) Voi ce lucruri importante ati invatat pana acum?

DUMNEZEU NU A FOST UCIS DE OCCIDENT

De catva timp, am vazut ca mass media si retelele de socializare promoveaza o scrisoare a unei studente din Romania, care studiaza la Londra, scrisoare intitulata "Dumnezeu a fost ucis de Occident! Vreau sa ma intorc acasa!" Am citit aceasta scrisoare, dar nu sunt de acord cu continutul ei. Locuiesc in Londra de aproape doi ani de zile si ceea ce m-a frapat de la inceput este multiculturalitatea acestui oras. Aici convietuiesc impreuna indieni, pakistanezi, nigerieni, romani, polonezi, spanioli,brazilieni, etc, care au fost acceptati de catre englezi fara nici o reticenta, care lucreaza alaturi de englezi, se distreaza alaturi de englezi, etc. Imi place civilizatia de aici Din vocabularul lor nu lipsesc niciodata cuvintele "te rog" si "multumesc".De cand am venit nu am vazut pe nimeni "scuipand" seminte pe strada, nu am auzit oameni injurand, nu am vazut copiii injurand sau nerespectuosi. Imi place ca atunci cand cineva se grabeste sa prinda metroul si te loveste, din greseala, isi cere scuze, imi place ca atunci cand merg intr-un magazin cineva imi deschide usa politicos, imi place ca cineva imi ofera locul in metrou sau autobuz cand sunt cu multe bagaje. Si chiar mi s-a intamplat o data sa fiu intrebata, in timp ce asteptam metroul, de ce sunt trista, ma simt cumva rau? Amabilitatea acelei doamne care m-a intrebat m-a miscat profund. In fond eram o necunoscuta pentru ea, si totusi, s-a oprit din drumul ei,ca sa se asigure ca sunt ok. Sunt si lucruri care nu imi plac in Londra, dar din punct de vedere al civilizatiei, este net superioara Romaniei. E adevarat ca unii dintre noi ne salutam cu "Doamne ajuta!", dar si englezii folosesc expresia "God bless you!" De cand am venit aici nu m-am simtit tratata ca o sclava. Atat timp cat iti faci munca bine, esti responsabil si serios, nu "tragi chiulul", esti la fel de apreciat ca si un englez. Niciodata nu am ascuns faptul ca sunt romanca, din contra, oriunde am mers si m-am prezentat am spus " Sunt Adriana din Romania!" Majoritatea celor cu care lucrez stiu diferenta intre un roman si un tigan si pana acum nu m-am confruntat cu manifestari nationaliste din partea lor. Pe englezi ii intereseaza sa iti faci treaba bine, nu ii intereseaza ca esti roman,bulgar, nigerian,etc. Cat despre faptul ca Dumnezeu a fost ucis de Occident, parerea mea e alta: Dumnezeu nu a fost ucis de Occident sau de Orient. Dumnezeu a fost, sau mai bine zis este ucis de fiecare dintre noi prin faptul ca mintim, gandim rau despre altii, ne bucuram de necazul altora, injuram, nu ne respectam parintii, nu ne respectam unii pe altii, nu avem toleranta unii fata de altii, etc.

RELATIA PARINTE-COPIL

Citeam ieri intr-un ziar ca Teo Trandafir s-a impacat cu tatal ei dupa ce 3 ani de zile nu a dorit sa vorbeasca cu el. Stateam si ma gandeam: cum e posibil sa nu vorbesti 3 ani cu parintii tai? Cred ca toti am avut si vom mai avea, neintelegeri cu parintii nostri, dar oare acestea trebuie sa conduca la o instrainare totala de ei, la o repudiere a lor, la eliminarea totala a lor din viata noastra? Oricat ar fi de puternice aceste neintelegeri, nu cred ca solutia este sa ii dam uitarii, sa ii indepartam din viata noastra, sa nu ii mai cautam niciodata. Orice neintelegere are o solutie, care cu siguranta nu trebuie sa fie ranchiuna.Discutiile in contradictoriu se inmultesc o data cu inaintarea in varsta a parintilor, de aceea e nevoie de multa rabdare si intelegere din partea copiilor. Certurile nu rezolva nimic, dimpotriva, creeaza prapastii adanci si rani de nevindecat in sufletele tuturor. O matusa de-a mea, care din pacate nu mai este printre noi , imi spunea: "O mama merita respect si consideratie si numai pentru simplul fapt ca te-a purtat 9 luni in burta ei". Sa nu uitam ca o parte din ceea ce suntem noi azi, le-o datoram lor, parintilor nostri. Unii dintre ei au transpirat pe santiere de constructii, in subteranele minelor, in diverse fabrici, etc., au facut o multime de sacrificii pentru ca noi sa avem un viitor mai bun, pentru ca noua sa ne fie mai bine decat lor. Si atunci chiar nu merita un minim respect? Sa ne amintim ca una dintre cele "10 Porunci" spune: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant".Dar mai ales, sa nu uitam ca la randul nostru vom fi parinti si, poate,  asa cum ii tratam noi pe parintii nostri, la fel ne vor trata si copiii nostri pe noi. In viata totul se plateste! Va veni o zi in care ei nu vor mai fi printre noi si ma intreb, ce vor simti cei care s-au indepartate de parinti?

MAI ESTE BACALAUREATUL UN EXAMEN AL MATURITATII?

Mi-am pus aceasta intrebare de multe ori in ultimii ani si sunt din ce in ce mai convinsa ca NU, Bacalaureatul nu mai este un examen al maturitatii. In 1925, cand Constantin Angelescu, ministrul Instructiunii Publice introducea acest examen in Romania, diploma de bacalaureat nu era "de nasul tuturor". Examenele aveau loc in aceeasi zi si candidatul trecea prin fata mai multor profesori, Bacalaureatul fiind cu adevarat un examen de maturitate. In aceea perioada bugetul educatiei era de 12% din PIB iar uneori si 16%, educatia fiind considerata o prioritate nationala. Scoala trebuia sa formeze elite care sa conduca statul bine. Ce s-a intamplat din perioada interbelica si pana acum, se stie: educatia nu mai este o prioritate nationala, din contra, ai senzatia ca cei care conduc tara nu doresc ca in Romania sa existe elite.Elevii nu mai sunt interesati sa studieze, atat timp cat mass media promoveaza modele ca Gigi Becali, Adi Minune, Adrian Mutu, Daniela Crudu, Bianca Dragusanu, etc. De asemenea, programa scoalara este foarte incarcata si plina de informatii redundante. Subiectele de examen sunt create pentru a verifica informatii inguste, nu notiuni fundamentale.Unele facultati, in goana dupa studenti au desfiintat examenele de admitere, punand astfel accent pe cantitate, in defvoarea calitatii. E clar ca educatia a devenit o "Cenusareasa". Altfel nu imi explic faptul ca au aparut atat de multe "universitati de provincie" care scot pe banda rulanta "intelectuali" someri. Sa ne gandim numai la stupida Universitate "Spiru Haret" unde nu era necesar decat sa stii alfabetul pentru ca examenele erau grila. Cati profesori, notari, contabili,ziaristi, etc, au iesit de pe bancile acestei "universitati" contribuind la degringolada in care se zbate tara? Cum sa progreseze Romania cu intelectuali formati la "Spiru Haret" sau alte universitati provinciale? Imi amintesc ca intr-o zi fiind la piata sa cumpar rosii, precupeata care mi le vindea invata grilele de la "Spiru Haret".Studia la Facultatea de Drept. No comment! Intotdeauna cand elevii ma intrebau ce facultate sa aleaga le raspundeam: " Mergeti la universitatile de traditie din vechile centre universitare, chiar daca trebuie sa sustineti un examen de admitere. Acolo inca se mai pregatesc elite, intelectuali in adevaratul sens al cuvantului" Si acest lucru mi-a fost confirmat ieri, cand discutand cu un profesor de la London School of Business and Finance mi-a spus ca are la MBA studenti proveniti de la Universitatea "Babes- Bolyai" din Cluj si Univesitatea "Al. I . Cuza" din Iasi. Razand l-am intrebat "De la Universitatea "Spiru Haret" nu aveti masteranzi?" Evident raspunsul a fost nu! A fost un moment in care Bacalaureatul era cel mai important eveniment din viata tinerilor. Cred ca e momentul ca el sa redevina ce a fost, pana nu e prea tarziu, atat pentru tineri cat si pentru Romania!

CELE 7 PRINCIPII ALE CREIERULUI

Au fost elaborate de Andre Vermeulen, specialist in studiul creierului uman si care ii ajuta pe oameni sa isi gestioneze stresul si sa isi dezvolte inteligenta emotionala. Daca dorim ca creierul nostru sa functioneze in parametrii normali ar trebui sa respectam urmatoarele reguli:
1.Fa sport. Misca-te. Danseaza, fa exercitii aerobice, joaca tenis, alearga, joaca fotbal. Fa exercitii care sa iti dezvolte abilitatile atat pe partea stanga, cat si pe partea dreapta. Acestea se numesc exercitii de lateralitate. De exemplu, cu mana stanga atinge-ti urechea dreapta, iar cu mana dreapta atinge-ti nasul. Apoi incearca sa repeti exercitiul invers si observa care este partea ta dominanta.
2. Bea 8 pahare de apa pe zi. André Vermeulen ca multi alti experti din domeniul sanatatii fizice si psihice, ne recomanda sa bem 8 pahare de apa pe zi. Iar aceasta nu este o optiune, ci o obligatie! Doar astfel, ne asiguram functionarea creierului la parametri optimi. Daca suntem stresati, trebuie sa crestem cantitatea de apa la 16 pahare pe zi. Aceasta pentru ca, dupa cum stiti, 90% din volumul creierului nostru este format din apa, care este principalul vehicul de transport pentru stimulii electrici.
3. Oxigeneaza-te, fa exercitii de respiratie in aer liber. Foarte importanta pentru noi este respiratia. Constientizeaza-ti respiratia. Umple-ti plamanii cu aer curat, oxigeneaza-ti astfel tot corpul si mai ales, creierul. Doctorul Otto Warburg, Laureat al Premiului Nobel pentru Pace in domeniul fiziologiei, a facut un experiment prin care a reusit sa transforme celule sanatoase in celule maligne printr-un procedeu foarte simplu – a redus cantitatea de oxigen din ele. De aceea este important si sa mergi foarte mult in natura.
De asemenea, in mediul inchis, inconjoara-te de plante. Stiati ca o singura planta poate sa reduca cantitatea de particule daunataorae din aerul existent pe o suprafata de 9 metri patrati? Plantele incarca aerul cu oxigen si ii maresc ionizarea negativa, ajutand in acest fel la functionarea organismului uman.
4. Consuma alimente pentru creier. Creierul are nevoie de un consum zilnic de fructe si legume, seminte, nuci, cereale complete, ciuperci, usturoi, uleiuri presate la rece si alimente care contin proteine. Pestele e exemplu, ajuta in mod concret la regenerarea celulelor nervoase.
5.  Gandeste pozitiv. Gandurile negative genereaza chimicale care blocheaza conexiunea intre neurotransmitatori. Henry Ford spunea cu intelepciune: “Daca gandesti ca poti, sau nu poti, tot timpul vei avea dreptate “. Pe site-ul Neuro-Link, André Vermeulen ne sugereaza sa ne permitem in fiecare zi joaca, hazul si chiar ghidusiile. Acest tip de comportament ne poate ajuta sa ne mentinem un nivel ridicat de optimism.
6. Asculta muzica baroca. Muzica este poarta catre lumea noastra interioara. Atinge pana acolo in adancul nostru, unde in mod constient nu putem ajunge. Muzica ne imbunatateste creativitatea si exprimarea personala. Ne ajuta sa invatam mai usor. Un fermier a facut un experiment interesant. A pus muzica baroca in grajdul vacilor si ca rezultat, acestea au inceput sa produca mai mult lapte.

7.Provoaca-ti creierul. Daca nu il folosim, il pierdem. Puteti juca sah, rezolva integrame. Puteti face exercitii de matematica, merge sa vedeti locuri noi, vizita expozitii de arta, sa cititi cat mai mult, sa studiati. Scrieti si desenati si cu mana nedominanta. Deschideti-va in fata noilor experiente si, in acelasi timp, deschideti-va orizonturile, fiind receptivi la idei noi. Fiti deschisi la tot ce este nou.

Sanatatea mintala trebuie sa devina o prioritate pentru noi. Pentru mine muntele, natura, este locul unde simt ca renasc, este sursa inepuizabila de sanatate.

ARTA DE A TRAI FRUMOS

De noi depinde cum ne traim viata, dar sa nu uitam ca dincolo de greutati si nesiguranta, aceasta poate fi frumoasa. Viata noastra e rezultatul alegerilor pe care le facem noi, nu altii. Noi alegem sa fim fericiti, asa cum tot noi alegem sa fim nefericiti. Sa facem pe altii responsabili de nefericirea noastra este o dovada de lasitate. Intotdeauna trebuie sa ne bucuram de ceea ce avem, sa apreciem darurile facute de viata si sa pastram un echilibru in tot ceea ce facem. Mereu am spus ca trebuie sa gandim pozitiv, sa vedem jumatatea plina a paharului si sa zambim. Dar sunt zile cand nu suntem in apele noastre, cand avem unele momente grele.Atunci, totul depinde doar de noi: daca noi nu avem dorinta de a depasi aceste momente grele, totul e in zadar. In aceste momente e important sa ne gandim la lucruri si intamplari care sa ne faca sa zambim. In fond, lucrurile frumoase se intampla tot timpul. Trebuie doar sa privim cu atentie in jur., dar mai ales trebuie sa zambim. Pe langa salariul mic, seful prost, lumea rea care nu are altceva de facut decat sa improaste cu noroi, avem in fiecare zi un rasarit de soare, o persoana draga ce ne este alaturi, o melodie frumoasa sau un sarut furat iubitului. Toate acestea par lucruri simple, banale, dar ele ne ajuta sa facem din viata o arta, arta de a trai frumos. Ma uit in jur si vad oameni care au uitat sa traiasca, oameni care nu mai gasesc motive de bucurii in nici un lucru, oameni egoisti care se gandesc doar la binele lor, oameni care atunci cand au putin timp liber il petrec in fata televizorului sau pe facebook(si cand ma gandesc ca sunt atat de multe carti de citit), oameni care au uitat sa zambeasca si care se grabesc spre serviciu privind in gol. Exista si oameni care sunt tot timpul plictisiti, carora totul li se pare invechit si nimic nu ii incanta. Acestor oameni le spun ca fiecare zi e un nou inceput care trebuie trait cu bucurie si speranta. Fiecare zi ne aduce noi provocari, ne imbogateste experienta de viata si ne da posibilitatea de a lasa ceva in urma noastra. Nu uitati ca atunci cand faceti ceva din toata inima, cu placere, acel ceva va ramane intiparit in sufletul vostru pentru totdeauna. Haideti sa nu ne irosim viata, ci sa o traim in asa fel incat sa fim impacati cu noi insine si cu alegerile noastre!

SUFLETUL PERECHE

Exista sufletul pereche? DA! Si asta va spun din experienta proprie! :)) Nu este o utopie, chiar daca trebuie sa astepti ani de zile si obosesti sa mai crezi ca iti vei gasi jumatatea. Unii oameni se mint sustinand ca e mai bine singur, argumentand ca poate acea persoana nu le-ar fi implinit sufleteste sau poate chiar le-ar fi facut sa sufere. Altii se invinovatesc pentru faptul ca sunt inca singuri, considerand ca nu sunt suficient de frumosi sau de buni sau nu au nimic de oferit. Ambele abordari sunt total gresite pentru ca se uita un lucru esential: omul de cand s-a nascut si pana moare este dependent de iubire, deci nu poate trai singur, nu e bine pentru el (mai ales pentru psihic) sa traiasca sngur! Bucuriile, dezamagirile, tristetile, succesele, etc. trebuie impartite cu cineva altfel ajungi sa traiesti bucuriile doar pe jumatate, iar tristetile dublu. Orice om, indiferent ca este tanar sau batran, sarac sau bogat, frumos sau urat, merita sa aiba pe cineva alaturi. Trebuie doar sa avem rabdare pentru ca sufletul nostru pereche este undeva in aceasta lume, priveste acelasi cer ca si noi si ne cauta asa cum il cautam si noi! Dar mai ales trebuie sa credem in existenta lui! Nu trebuie sa il idealizam. Sufletul pereche nu este omul perfect, este omul care ne completeaza, este acel om care ne iubeste asa cum suntem (si pe care il iubim asa cum e) cu bune si cu rele, cu calitati si defecte. Nu este acel om care sa iti impuna anumite lucruri, care sa te modeleze cum vrea el, care sa te sufoce. El se afla undeva in lumea asta trebuie doar sa va deschideti inima catre iubire!

LA MORMANTUL LUI ARSENIE BOCA

Acum un an am avut ocazia sa vizitez Manastirea Prislop, un adevarat colt de rai, un loc unde cei apasati de griji isi gasesc linistea sufleteasca. Manastirea a fost ridicata in seccolul al XIV-lea de catre Parintele Nicodim

De numele ei se leaga izvorul tamaduitor aflat in curtea manastirii, Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, mormantul lui Arsenie Boca si Pestera Sf. Cuvios Ioan de la Prislop. Inca de la intrarea in manastire simti cum o mana nevazuta de conduce inauntru, iar grijile tale raman la poarta.

La intrebarea pusa de un turist care dorea sa afle unde este Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, o maicuta a raspuns: " In sufletele voastre! Maica Domnului este prezenta oriunde si ne putem ruga la ea oricand!"

In frumosul cimitir al manastirii se afla mormantul Parintelui Arsenie Boca. Acesta este cunoscut pentru minunile pe care le facea in timpul vietii si pe care continua sa le faca si dupa moarte. Parintele Arsenie Boca avea darul de a citi trecutul, prezentul, dar si viitorul oamenilor. Multi oameni cu boli grave au fost vindecati in timpul vietii de Parintele Arsenie, iar dupa moartea sa, atingerea crucii de la mormantul sau si credinta puternica in puterile sale continua sa faca minuni. Din experienta personala pot sa spun ca atunci cand am atins crucea mormantului "Sfantului Ardealului", cum mai este numit Arsenie Boca, m-am simtit mai aproape de Dumnezeu, am simtit pace, liniste sufleteasca si armonie. M-a impresionat puternic faptul ca desi erau cateva sute de credinciosi care doreau sa ajunga la mormant, toti au stat cu rabdare la rand intr-o liniste deplina, doar cantecul pasarelelor se auzea. Rugandu-ma la mormantul lui m-am simtit binecuvantata de Dumnezeu!

Ultimul popas l-am facut la Pestera Sf. Cuvios Ioan de la Prislop.Se spune ca un tanar cu numele Ioan, din satul Silvasul de Sus - in hotarul caruia se afla si manastirea - si-a parasit casa parinteasca, s-a inchinoviat in obstea calugarilor de la Prislop, ducand o viata aleasa de rugaciune, impletita cu munca si savarsirea de fapte bune.Dupa un numar de ani, dorind sa duca o viata si mai linistita, retrasa cu totul de lume, si-a gasit un loc, ca la 500 m de manastire, pe malul prapastios al raului Slivut (Slivut) unde si-a sapat singur, cu mari nevointe, o chilie in piatra, cunoscuta pana azi sub numele de "chilia sau casa sfantului". Aici si-a trait restul zilelor, in neincetate rugaciuni si ajunari, intocmai ca marii nevoitori intru cele duhovnicesti din primele veacuri crestine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viata lui imbunatatita sa se sfarseasca prea devreme. Spune traditia populara ca, pe cand isi facea o fereastra la chilia lui, doi vanatori de pe versantul celalalt al prapastiei, l-au impuscat, fara sa stie cine era. Asa s-a savarsit din viata cuviosul sihastru sau "sfantul" Ioan de la Prislop.

La plecarea din manastire imi sunau in urechi cuvintele Parintelui Arsenie Boca : "Nu e nevoie sa veniti zilnic aici, trimiteti-i si pe altii la mine!" Abia astept sa  revin acolo si va indemn si pe voi sa mergeti! Nu veti regreta! Veti descoperi o alta lume, mai frumoasa, mai curata spiritual si mai aproapiata de Dumnezeu!

O POVESTE ADEVARATA DESPRE FRUMUSETE

"A fost o zi friguroasa din ianuarie. Un om a stat intr-o statie de metro din Washington DC si a cantat la vioara. A cantat Suita a 6-a a lui Bach timp de aproape 45 minute.In tot acest timp, pentru ca era ora de varf, s-a calculat c-au trecut prin acea statie de metro cca 1100 persoane, majoritatea in drum spre munca. Dupa 3 minute, un barbat si-a dat seama ca cineva canta. Si-a incetinit mersul, s-a oprit pentru cateva secunde si apoi s-a grabit iar ca sa nu intarzie. Un minut mai tarziu, violonisul primeste primul dolar bacsis: o femeie a aruncat banii in timp ce umbla fara sa se opreasca. Dupa inca cateva minute, cineva s-a rezemat de perete sa-l asculte, dar omul s-a uitat la ceas si-a mers mai departe. Clar ca era sa intarzie la munca. Cel care-a oferit cea mai multa atentie a fost un baietel de 3 ani. Mama lui l-a grabit, sa mearga mai departe dar baiatul s-a oprit sa se uite la violonist. In final, mama lui l-a impins si-a inceput sa mearga mai departe, uitandu-se in spate tot timpul. Aceeasi intamplare s-a repetat cu mai multi copii. Toti parintii, fara exceptie i-au fortat sa mearga mai departe, fara exceptie. In cele 45 minute, doar 6 persoane s-au oprit si-au stat pt putin timp. In jur de 20 de persoane i-au dat bani, dar continuandu-si drumul. A adunat 32 de dolari. Cand s-a oprit din cantat, linistea a cuprins statia de metrou si nimeni n-a bagat de seama. Nimeni n-a aplaudat si niciun alt gest. Nimeni nu stia asta, dar violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai talentati muzicieni din lume. Tocmai a terminat de cantat una dintre cele mai elaborate piese scrise vreodata pentru vioara, ce valoreaza 3.5 milioane dolari. Doua zile inainte sa cante in statia de metrou, Joshua Bell a cantat cu casa inchisa la un teatru din Boston unde costul mediu al unui bilet era de 100 dolari. Aceasta este o poveste adevarata, Joshua Bell cantand din proprie initiativa in statia de metrou fiind organizata de Washington Post ca parte a unui experiement social despre perceptie, gust si prioritatile oamenilor.

Intrebarea ce se pune este:
Intr-un loc comun la o ora neadecvata: Intelegem frumusetea? Ne oprim s-o apreciem? Apreciem talentul intr-un context neasteptat?
Una din posibilele concluzii ar putea fi:
Daca n-avem un moment sa ne oprim si sa ascultam unul dintre cei mai buni muzicieni din lume cantand cea mai buna piesa scrisa vreodata, cator alte lucruri ce se intampla in jurul nostru nu le acordam atentie?

DECALOGUL PARINTELUI SAVATIE BASTOVOI

Savatie Bastovoi este un calugar, in varsta de 36 de ani, foarte destept, care a scris vreo 10 carti foarte interesante despre problemele lumii moderne. Pentru ca suntem in Saptamana Luminata, va ofer mai jos Decalogul lui Savatie Bastovoi, un decalog care poate constitui inceputul unei introspectii!

1. Să nu uiţi că trebuie să mori
Când aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oară descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet, încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.
 
2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti
Cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie, mamica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.

3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar
Am înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă („Octav Băncilă”) din Iaşi , mama m-a dus la Petersburg să văd Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar foarte descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori ieşeam şi eu cu ei, că era interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă pe care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le „fur” portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a început să exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau ca să mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus. Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit niciodată.

4. Să nu crezi răul
De câte ori am crezut un rău despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit murdar, părtaş la o lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare dată că nu am avut dreptate. Prefer să greşesc prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău decât să ajung să cred o vorbă proastă despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este totuna cu a te cufunda în absenţă, în minciună.

5. Să nu te crezi pierdut
Eu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute, şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.

6. Să nu te crezi sfânt
Sfântul Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primeşti şi să nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt”. Să nu te crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care ajunge să-şi piardă demnitatea.

 7. Să nu te pui chezaş
De câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău. De când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani, beţivi, femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută cât te ţin curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă să te pui chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Să nu te pui chezaş”. Noi, când citim Scriptura, înţelegem şi reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.

 8. Să nu te răzbuni de două ori
Răzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura spune să nu pedepseşti de două ori pentru aceeaşi greşeală, principiu care a ajuns şi în dreptul roman. Pot înţelege un gest de răzbunare, deşi e mai bine să nu te răzbuni, dar mă înstrăinez de omul care se răzbună de două ori, adică la nesfârşit, pentru o singură greşeală. Când m-am răzbunat o dată, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar când m-am răzbunat a doua oară, s-a întors totul în capul meu şi am ajuns să înţeleg că m-am războit cu mine însumi.

9. Să nu învingi cu orice preţ
Oamenii care caută să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd totul. Prefer să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra şansa să înving la urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe Adrian Năstase (se întâmpla prin 2004): „Vă daţi seama, omul acesta (Adrian Năstase) a avut doar note de zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?”. Eu i-am răspuns: „Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu ştiu să piardă, iar omul care nu ştie să piardă te vinde pentru o victorie vremelnică”.
 
10. Să nu râzi de ruşinea nimănui
Când eram mic, am auzit băieţii mai mari râzând de cineva care a fost prins într-un păcat ruşinos. Apoi, de fiecare dată când mă întâlneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fără să vreau, păcatul pe care îl făcuse. Dar nicodată nu am spus cu buzele mele acel păcat şi m-am purtat aşa cu acel om ca şi cum nu aş şti nimic. Nici acum, când el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i răscolesc ruşinea.

SAPTAMANA PATIMILOR = SAPTAMANA IERTARII

Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor este perioada in care credinciosii se pregatesc pentru Inviere.Eu as numi aceasta saptamana SAPTAMANA IERTARII. In aceasta saptamana crestinii se pregatesc fizic (prin post), dar mai ales sufleteste pentru a sarbatorii miracolul Invierii lui Iisus. In zona de unde provin eu, unii aleg sa tina post negru avand credinta ca asa Dumnezeu ii va feri de boli, ii va face sanatosi si ii va ajuta la necazuri si nevoi. Un alt obicei, pastrat cu sfintenie in zona Abrudului este acela al puscarii. Tinerii se aduna pe dealurile din jur si pusca cu carbid, inclusiv in noaptea de Inviere. In aceasta saptamana se face curatenie in casa si in curte si bineinteles, se cumpara haine noi, pentru ca in ziua de Pasti, traditia cere sa imbraci o haina noua. Nici indatoririle religioase nu sunt uitate. Crestinii se spovedesc si se impartasesc la biserica, dar cel mai important participa la slujbele religioase din fiecare zi a Saptamanii Mari, slujbe numite denii. Deniile din Saptamana Patimilor sunt unele dintre cele mai profunde, frumoase si inaltatoare slujbe crestine.  In Joia Mare, se vopsesc ouale rosii si se spune ca nu e bine sa dormi in aceasta zi pentru ca vei fi lenes tot anul. Imi place foarte mult denia din Joia Mare cand se citesc cele 12 Evanghelii. In Sambata Mare, se sacrifica mielul, se prepara drobul, friptura si ciorba de miel. Dar cel mai important aspect al acestei saptamani, cred eu, este acela al iertarii reciproce intre oameni. Pare ceva complicat si probabil ca multi se intreaba: daca merg la biserica, dau de pomana, citesc rugaciunile si Biblia in fiecare zi, de ce nu e de ajuns? De ce trebuie sa iert pe cei care mi-au facut rau? Sau de ce sa ma umilesc cerand iertare? Multi spun, iert dar nu uit! Daca nu uitam inseamna ca nu am iertat din inima, inseamna ca raul e inca acolo in noi, iar acest rau va da nastere la ura, dispret, resentimente, etc. In rugaiunea Tatal Nostru spunem: "Si ne iarta noua gresealele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri!" Dar multi spun rugaciunile mecanic fara sa acorde atentie cuvintelor, ceea ce este grav. „De nu ve-ti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta voua greselile voastre” (Matei 6, 14-15) Sunt multi care la Taina Spovedaniei marturisesc cu nonsalanta ca nu dusmanesc pe nimeni.Acest lucru echivaleaza cu o sinucidere duhovniceasca Chiar daca duhovnicul se lasa inselat si il impartaseste, Dumnezeu nu poate fi pacalit.:„de nu veti ierta din inimă fratelui, nu veti fi iertati” (Matei 18, 35). Nu vom primi niciodata iertare daca suntem incapabili sa o dam!

FEMEIA VAZUTA DE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC

Aseara am citit un text foarte frumos despre femeie, scris de Parintele Arsenie Papacioc, un text care ar trebui citit si de barbati si de femei. Am sa il redau mai jos, fara nici un comentariu din partea mea, care poate i-ar stirbi frumusetea

“Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun!

Am cununat odată pe cineva, şi cînd am ajuns la citirea din apostol unde citeţul spune: “iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpînit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei.

Dar am tăcut pînă mi-a venit vremea la cuvînt, şi i-am spus: “Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, cînd poţi să judeci – pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci – nişte lucruri pentru viitor, pînă la sfîrşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii. Credeţi dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, cînd a creat omul, şi pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?! Femeia, ţineţi seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor.

Există un instinct în noi. Odată, mă găseam la Timişoara. Nu eram călugăr, nici la mînăstire nu eram, dar mă gîndeam la asta. Un student la politehnică se îndrăgostise de o studentă foarte urîtă. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era înnebunit după ea. N-o cunoşteam, că nu putea să pătrundă oricine pînă la mine, dar el o iubea. Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urîtă. Dar nu există femeie urîtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adîncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întîi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparînd-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, după experienţa aceasta foarte lungă atitudinea faţă de femeie, în general, sau în relaţia dintre bărbat şi femeie, a evoluat înspre pozitiv sau înspre negativ?

În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar, spre îndurerarea momentului istoric în care ne aflăm, există şi foarte multe cazuri cînd femeile abia îşi mai suferă bărbaţii: sunt beţivi, chiar necredincioşi. Au rămas în ateismul anilor trecuţi şi femeile se luptă din răsputeri să-i aducă şi pe ei la credinţă, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar alţii spun: “Iar te rogi, iar te închini? Ce, te-ai pocăit?” Sunt şi cazuri din acestea, dar sunt şi foarte multe familii în care există întelegere duhovnicească. Însă te fură şi treburile. De aceea noi, ca duhovnici şi preoţi, în general, îi sfătuim pe cei care nu au timp pentru rugăciunea de tipic, pentru că se scoală de noapte cu treburi, să aibă o stare de rugăciune acolo unde se găsesc. Dacă tu te duci cu inima deschisă la treburile tale gospodăresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreşte să ai în gînd: “Doamne miluieşte”? Să poţi să intri apoi în casă cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Nu există “jumătatea mea”

Credeti că fiecare om are o jumătate a lui?

Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întîi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.

“Să preţuiţi femeia”

Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întîi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărîtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvîrşită îl face să muncească, să cîştige războaiele, să-şi rezolve problemele.

Să ştiti că femeia nu gîndeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decît un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mîine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.”