UN CRACIUN INTERBELIC 1937

OARE O SA MAI AUZIM DE ASA CEVA IN CASELE NOASTRE ROMANESTI ?
  "Am găsit, într-un vechi "carnet de bal"  lista pentru masa de Crăciun, anul 1937, listă făcută de dom' Pascale, negustor şi meseriaş cinstit şi stimat din Obor şi de doamna sa Uţa, băcăniţă cu marfă bună şi ieftină dar şi proprietară a multor terenuri din jur, aflate pe foaia de zestre - de pe Maşina de Pâine, numărul 52, lângă Fabrica de sifoane, la bariera Oborului. Pe la ora 13, în ziua de Crăciun, se strângeau musafirii: d'alde Malaxa, Asan şi Predoleanu, boierii Şerbănescu, Florescu şi Ştefănescu , generalul Petroff, avocatul Petrovicescu, ambasadorul X şi consul Y. Întâi se servea domnilor care se aşezau la masa uriaşă de 24 de persoane, cu farfurii de porţelan de Bavaria cu două spade, albastre, încrucişate, şi tacîmuri de argint sterling, englezeşti, se servea alune sărate şi ţuică de Văleni. Doamnele se învârteau pe  la bucătării, "îşi pudrau nasul" iar copiii deschideau cadourile aflate sub Pomul de Crăciun. Apoi doamnele, vesele şi foarte bine dispuse cu  mastică de Chios - începeau să umple masa. Ouă umplute, cu o pastă al cărui secret s-a pierdut, dar cred că era pe bază de ficat de pasăre, unele poate şi cu anşoa, decorate cu frunzuliţe de pătrunjel sau murături, roşii umplute cu brânză de vaci de la olteni, mezeluri, neapărat salam de Sibiu, ghiudem,  babic, kaizer, trei-patru feluri de brânzeturi, cașcavaluri, Camembert. Totul aşezat pe platori mari de alpaca argintată!  Măsline naturale marinate,  nu din cele negre. Se aduceau sticlele de ţuică, neapărat de Văleni şi Piteşti. Apoi venea marea salată de beuf, făcută din maioneză pregătită în casă cu ouă de la Săruleşti şi cu un ulei special adus din Albania, nu, nu ulei de măsline, altceva, dar nu se mai ştie calitatea în ziua de astăzi! Cu o cruce mare, roşie, din murături roşii,  gogoşari, peste maioneză strălucitoare. Pâine albă şi neagră, de pe Lizeanu. Erau la rând, tremurând de nerăbdare, piftia de porc şi de curcan cu murături şi felii de ou în aspic. Apoi se făcea o mică pauză, domnii vorbeau de afaceri, politică şi curse de cai, iar doamnele despre modă, copii şi actori. Iarăşi doamnele se ridicau de la masă, evacuau farfuriile şi platourile folosite, ca să apară cu alte bunătăţi: icre şi pescărie. Icre de Manciuria şi Beluga (negre) şi autohtonele icre de ştiucă.  Cu lămâi frumos tăiate, în spirale şi la icrele negre se mai adăuga unt de Sinaia şi gălbenuş tare de ou. Pâine prăjită, de la cuptorul de pe Zece Mese. Apoi urmau şalău cu maioneză în sos alb de lămâie şi somn la grătar. Se servea un vin alb sec, Fetească.Se mai făcea o pauză, bărbaţii jucau table sau stos, iar doamnele îşi scoteau pantofii înalţi ca să încalţe papuci de blană, de la Braşov. La un moment dat gazda întreba: "Măi băieţi, dar vouă nu vă este foame?" Semn pentru aducerea celor trei sute treizeci şi trei de sarmale. Cu mămăliguţă făcută cu lapte din mălai de moară de piatră şi smântână tot de la olteni. La sarmale mai apăreau pe masă  şi două-trei feluri de muştar, hrean şi alte mirodenii de dres gustul, după poftă. Cine voia putea lua, înaintea sarmalelor, o ciorbică de perişoare sau o supă de pui! Apoi fără întrerupere, apăreau fripturile de porc, curcan şi vânat, cartofii prăjiţi pai, franţuzeşte, murăturile de multe feluri, gogonele, castraveţi, gogoşari. Apoi mici bucăţele de cârnat, ficat, rinichi, şorici, lebăr, caltaboş, mititei, pomana porcului! Două feluri de vin roşu, sec, Băbească şi Pietroasele. Pentru copii se făcea un meniu separat, cu piure şi şniţel vienez! Cine voia, comanda o cafea, făcută neapărat din cafea braziliană de la "Armeanul". Doamnele preferau o ciocolată caldă cu frişcă atunci bătută! Se mai sta şi se mai discuta preţ de la vreo oră, se puneau la cale logodne şi încuscriri, călătorii şi vacanţe. Undeva, în salonul mic, se auzea un patefon iar domnii invitau doamnele la dans! Apoi începeau să fie aduse fructele şi dulciurile, toate odată, ca să aleagă omul şi să se sature numai văzându-le! Portocale, mandarine, banane, ananaşi, mere, pere şi un... pepene! Urmau cozonacii, imenşi, parfumaţi, plini de nucă, stafide şi de cacao. Rahat nu se punea pe atunci! Vinul se schimba cu dulcele Cotnari! Fursecuri de multe feluri şi mărimi, prăjituri făcute numai în casă, cu gust fantastic, cum nu se mai fac, două torturi, mereu două. Un tort pentru Prunc şi unul pentru Mama Lui, Fecioara Maria! Apoi urma dansul, "konga" în toată casa, cadourile trăznite pe care şi le făceu unul altuia mesenii, jocuri de societate, glume, bancuri, păcăleli, "mima" etc. Oamenii chiar se distrau cât puteau şi râdeau în hohote! De Crăciun nu se bea şampanie... doar de Revelion! Pe la ora zece noaptea se aducea o a doua cafea, semn că musafirii trebuie să se cam ducă pe la casele lor. A doua zi, prin curier, dom' Pascale şi coniţa Uţa primeau carţile de vizită ale mesenilor cu câte o scrisoare de mulţumire în care se arăta cât de bine s-au simţit..." Craciun fericit cu sanatate si voie buna!

FEMEIA LA 40 DE ANI

De curand am implinit 40 de ani si majoritatea prietenilor mei m-au intrebat cum ma simt la aceasta varsta. Sincer, nu ma simt de 40 de ani, ma simt ca la 18 ani la care, pot sa spun cu sinceritate, am mai adaugat 22 de ani de experienta de viata. De fapt cum ar trebui sa ne simtim la 40 de ani: batrane, neinsemnate, sa consideram ca viata noastra s-a scurs, sa nu ne mai ingrijim, etc? NU doamnelor, categoric NU!!! Daca am implinit 40 de ani nu inseamna ca trebuie sa ne pregatim de batranete. Suntem la mijlocul vietii si deci, trebuie sa ne traim visele, fiindca marile vise incep acum. Pentru mine viata a inceput din nou: iubesc si sunt iubita, imi descopar pasiuni noi, am proiecte, dar ceea ce este mai important stiu ce vreau de la viata. Ma bucur de toate momentele frumoase ale zilei, ma copilaresc si indraznesc sa fac lucruri pe care la 20 de ani nu le faceam. Eu cred ca tineretea e in noi si doar noi putem sa o pastram si sa o cultivam. Nu trebuie sa lasam pe nimeni sa ne necajeasca, sa ne "strice" ziua, nu trebuie sa ne incarcam cu sentimentele negative ale celorlalti. Din contra, la fiecare cuvant urat putem sa raspundem cu un cuvant bun si cu un zambet, care sigur se va intoarce la noi inzecit.Pragul de 40 de ani trebuie vazut ca o a doua tinerete. Eu ma simt mai puternica si nu-mi mai pasa de ceea ce spun altii, mai increzatoare in fortele proprii. La urma urmei, 40 e doar o cifra si doar de noi depinde sa ramana asa!

TRAIESC - IUBESC - MA BUCUR

"Omul cat traieste invata" spune un vechi proverb romanesc si este adevarat. Invatam din experientele pozitive, dar mai ales din cele negative. Atunci cand " dam cu capul" cred ca este spre binele nostru. Ne "umplem" de cucuie, dar sigur invatam lectii care ne ajuta sa traim mai bine. Nu trebuie sa ne suparam sau sa suferim cand ni se intampla ceva negativ pentru ca " in tot raul e si un bine" chiar daca pe moment nu avem capacitatea de a vedea acel bine. Trebuie sa acceptam tot ceea ce ni se intampla si sa ne urmam calea, dar mai ales sa incercam sa ne pastram pacea interioara. Acest lucru se poate realiza doar gandind pozitiv. Cand cineva ma jigneste sau ma vorbeste de rau, ma gandesc ca poate nu o face de buna voie, poate o face in urma unui impuls de moment pe care, mai tarziu, imi place sa cred, il va regreta. Toti avem o mare putere, pe care, din pacate, unii nu vor sa o foloseasca: avem puterea de a darui si de a primi dragoste. Majoritatea prefera sa daruiasca ura si, inevitabil, vor primi inapoi tot ura. Cred ca toti ar trebui sa iubim si sa ne lasam iubiti. Nu cred ca Dumnezeu ne-a creat ca sa fim nefericiti, ci din contra, ne-a creat sa fim fericiti si sa ii facem si pe altii fericiti. Pentru a fi fericiti trebuie sa ne bucuram de ceea ce avem, sa avem obiective realiste in viata. Un om fericit este acel om caruia ii face placere ceea ce face si nu realizeaza nimic pentru bani sau laude sau pozitie sociala. Tot ceea ce face este pentru placerea lui. Noi alegem sa fim fericiti sau nefericiti. Fericirea atrage dupa sine iubirea si bucuria de a trai. Deci, traiti pentru a fi fericiti si bucurati-va de fiecare moment al vietii. Nu uitati ca daruind iubire, vei primi iubire!

M-AM CASATORIT CU FERICIREA

Da!!! Si promit sa ii fiu fidela! In ultimul timp am incercat, si imi place sa cred ca am reusit, sa renunt la sentimente negative cum ar fi tristetea, egoismul, invidia, etc. pentru ca toate acestea nu ma lasau sa fiu un om fericit! Am incetat sa mai caut aprobarea celorlalti pentru faptele mele pentru ca traiam intr-o stare permanenta de neliniste si stres. La urma urmei, sunt propriul meu stapan, sunt un om care face anumite alegeri in viata, bune sau rele, care nu trebuie sa traiasca condus de viata sociala sau ceea ce se vorbeste despre el. Incerc sa ocolesc lumea ingrata, intriganta si plangacioasa, care nu face altceva decat sa destabilizeze. In trecut am facut unele greseli, dar consider ca e mai bine sa inveti din trecut decat sa te plangi de ceea ce s-a intamplat atunci. Oricum, trecutul nu mai poate fi schimbat. Important e sa nu mai repetam acele greseli. Fericirea e atat de simplu de atins si e atat de minunata! Sunt fericita cand cuvintele mele ii ajuta pe cei din jurul meu sa se simta bine. Sunt fericita ca traiesc, ca primesc mesaje de la prietenii mei. Aceste mesaje pe care le primesc sunt un semn ca exist si ele reprezinta un salut de prietenie din partea lor. Poate ca pentru unii e un lucru banal, dar pentru mine e ceva foarte special care imi infrumuseteaza viata si ma face sa fiu fericita! Nu cautati fericirea departe, uneori e mai aproape decat credeti si se gaseste in lucruri marunte cum ar fi un zambet, un sarut, o privire....

FOREVER YOUNG

Cand suntem copii, ne dorim sa treaca timpul cat mai repede, sa "imbatranim". Cand implinim 18 ani are loc o adevarata explozie de bucurie, e un mare pas inainte pentru noi, suntem majori. Nici nu ne dam seama cand trecem de 20 de ani si ajungem la 30. Pentru unii dintre noi acest lucru nu e amuzant, ci din contra, e un adevarat soc psihologic. Nu ne mai rugam acum sa treaca timpul cat mai repede cum faceam in copilarie, ba chiar am dori sa se opreasca. Urmeaza 40, 50, 60,70...si ti se pare ca toate visele tale se spulbera. Pentru cei care trec prin aceste "crize" generate de inaintarea in varsta, vreau sa le spun ca nu  conteaza varsta (la urma urmei e doar o cifra), conteaza cum ne simtim noi in interior, sufleteste, spiritual. Viata trebuie traita in mod optimist, inconjurati de oameni veseli, nu posomorati. Faptul ca inaintam in varsta nu inseamna ca devenim inutili sau o povara pentru societate. Cunosc multi oameni in varsta care au invatat sa foloseasca un computer dupa ce au iesit la pensie. Multi si-au creat conturi pe retele de socializare prin intermediul carora si-au regasit vechi colegi de scoala sau prieteni. Altii au preferat sa se ocupe de activitati practice precum gradinaritul, iaar altii joaca sah in parcuri. Aceasta e o dovada ca creierul lor functioneaza foarte bine ceea ce tine Alzheimerul departe de ei. Cineva spunea "Viata nu se masoara in numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie respiratia", deci haideti sa ne traim fiecare zi la maxim si sa ne bucuram de tot ce ne ofera viata mergand pe principiul ca "in tot raul e si un bine"! Doar de noi depinde sa fim vesnic tineri!