Toți am experimentat, de-a lungul vieții, frica de eșec. Fiecare dintre noi, avem un drăcușor, care ne spune că nu putem face anumite lucruri, pentru că suntem prea grași sau prea slabi, prea bătrâni sau prea tineri, prea urâți sau prea frumoși, prea deștepți sau prea proști, etc. Această frică, nejustificată, duce la creșterea neîncrederii în forțele proprii și, implicit, la scăderea stimei de sine. Iar de aici și până la anxietate și depresie, nu mai e decât un pas. Dacă noi nu îl oprim, acest drăcușor ne va chinui toată viața. Dar cum putem face față fricii de eșec? În primul rând, această frică își are originile în nesiguranța noastră, deci trebuie sa gasim mecanisme care sa ne ajute sa fim încrezători în forțele proprii. Nu suntem atat de slabi pe cât ne simțim. Cu cât evităm mai mult ceea ce ne temem, cu atât crește frica. În al doilea rând, frica este subiectivă. Nu toți oamenii avem aceleași frici, ceea ce e un argument in sprijinul ideii că frica este o chestiune de percepție și, percepțiile pot fi schimbate. De cele mai multe ori, frica de esec nu se bazeaza pe realitate. Mulți oameni evită lucrurile noi sau activitățile noi, gandindu-se că insuccesul este cel mai rau lucru ce li se poate întâmpla. Trebuie să ne acceptăm așa cum suntem, cu bune și cu rele, cu calități și defecte, cu succese și insuccese. Fica de eșec nu face decât să ne împiedice să ne trăim viața și să ne atingem potențialul. Și nu uitați: un eșec poate fi interpretat și ca o nouă oportunitate de învățare sau cum spune un proverb romanesc "În tot răul e și un bine!"
