ORASUL INDRAGOSTITILOR

"Orasul luminilor", "orasul indragostitilor", "orasul artei" sunt doar cateva din apelativele sub care este cunoscut Parisul. Recunosc ca ori de cate ori citeam un roman scris de Alexandre Dumas imi doream sa vizitez Parisul. Imi imaginam strazile pe care au trecut cei trei muschetari, Ludovic al XIV - lea, cardinalul Richelieu si multe alte personaje vestite din romanele lui. Desigur, Parisul din zilele noastre nu se mai aseamana cu cel descris in romanele lui Dumas. Dar trebuie sa recunosc, ca atunci cand am ajuns la Louvre nu am putut sa ma abtin sa nu caut indiciile romanului "Codul lui Da Vinci" prin superbul palat :). S-au spus si se vor mai spune multe despre Paris. Prima impresie pe care am avut-o la intrarea in Paris a fost una neplacuta. Gunoaie, pungi de hartie, sticle de plastic, erau aruncate pe jos la fel ca in Romania. Vorba unui coleg de-al meu: "se vede ca sunt latini ca si noi" :) Dar aceasta impresie dispare cu cat inaintezi inspre centrul capitalei franceze. Prima oprire a fost, asa cum era normal la Tour Eiffel. Marturisesc ca eram ingrozita de ideea de  a urca in el si chiar am refuzat, dar la insistentele ghidului, am urcat in lift si recunosc ca spaima mea a fost total nejustificata. Privelistea care se observa din varful turnului este superba. Tot Parisul se asterne la picioarele turnului.

Lifturile functioneaza perfect si foarte rapid, dar puteti sa urcati si pe scari pana in varf. Sunt "doar" 1665 de scari :) Daca doriti sa achizitionati suveniruri , e mai bine sa nu o faceti din turn pentru ca sunt foarte scumpe.
Un alt simbol al Parisului este Les Invalides (Domul Invalizilor) unde se afla mormantul lui Napoleon Bonaparte. In afara de Napoleon, acolo sunt inmormantati si alti eroi ai Frantei, dar si fiul sau. Mormantul lui Napoleon e imens si se pare ca ramasitele sale au fost de fapt puse in 7 sicrie asezate unul in celalalt.

Aici am facut o greseala mare: "am indraznit" sa vorbesc in engleza la mormantul lui Napoleon si cum se stie ca Napoleon a fost infrant de un englez, Ducele de Wellington, engleza mea nu a fost prea bine primita acolo Drept urmare m-am ales cu o cafea rece si un croissant tare la pretul de 4,50 euro :) Dar mi-am invatat lectia si cat am stat in Paris am vorbit doar in franceza.
Dupa vizita la Les Invalides, am luat o pauza intr-unul din cele mai frumoase parcuri al Parisului: Jardine du Luxembourg. Exista scaune pe care le puteti lua si aseza unde doriti sa stati, chiar si pe iarba. Copiii se pot bucura de un teatru de papusi sau parintii lor pot inchiria barcute pe care sa le foloseasca la bazinul aflat chiar in centrul parcului.

Si pentru ca Jardin du Luxembourg e aproape de Sorbonne, nu am ratat o vizita la celebra universitate pariziana fondata in 1257. Aici a studiat Iulia Hasdeu, Elie Wiesel, iar Nicolae Iorga a primit titlul de Doctor Honoris Causa al acestei universitati.

O zi intreaga trebuie rezervata doar vizitarii muzeului Louvre, de fapt vizitarii doar a punctelor de atractie din acest muzeu.Intrarea costa 9 euro. Harta pusa la dispozitie de catre muzeu e de mare ajutor, iar daca stati bine cu orientarea in spatiu nu veti rata nici o capodopera expusa aici.

Curiozitatea mea cu privire la Louvre a devenit si mai mare dupa ce am citit "Codul lui Da Vinci" celebrul roman a lui Dan Brown. Evident ca toti care pasesc prima data in Louvre cauta tabloul Mona Lisei. E usor de identificat dupa multimea care se afla acolo, in special japonezi, care sunt cei mai extaziati de acest tablou si pozeaza minute in sir capodopera. In ceea ce ma priveste pe mine nu m-a impresionat deloc, decat prin prisma masurilor de securitate. Am fost mult mai impresionata de statuia lui Venus din Milo decat de Mona Lisa.

Exista colectii de arta antica greceasca, romana, egipteana, etc. Puteti vedea sculpturi de Michelangelo, David, picturi apartinand lui Watteau, Delacroix, Rubens, Leonardo da Vinci, etc, dar e nevoie de o luna de zile nu doar de o zi.
Si ca sa ramanem tot in domeniul artei, merita sa faceti o vizita si la Centrul Pompidou pentru a vizita atelierul lui Brancusi. Francezi au o mare stima si admiratie pentru  sculptorul roman, dovada grija cu care promoveaza acest atelier. Intrarea este gratuita si puteti admira peste 130 de sculpturi  apartinand marelui Brancusi.
O impresie puternica mi-a lasat cartierul Montmartre, cartierul boem al Parisului. E un cartier lipsit de inhibitii. Cartierul e dominat de Biserica Sacre Coeur, celebra piata a pictorilor, Place du Tertre, unde in 10 minute contra sumei de 10 euro te trezesti cu un portret realizat in creion. Tot aici se afla si celebrul Moulin Rouge unde va asteapta cancan-ul cu picioarele in tavan. Dar ca sa faceti o impresie buna la Moulin Rouge va cam trebuie 1000 de euro :))

Catedrala Notre Dame este o capodopera a stilului gotic a carei constructie a durat mai mult de 150 de ani.Se spune ca poate gazdui pana la 10 000 de persoane si, in fiecare zi, e vizitata de aroximativ 30000 de oameni. Marturisesc ca, din cauza numarului mare de vizitatori nu am putut rezista mai mult de 10 minute inauntru. Aerul devenise irespirabil si a trebuit sa ies urgent afara.

Si daca tot eram la Paris, nu puteam rata o excursie cu trenul la Versailles, celebrul castel al Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. Galeria Oglinzilor este superba.Aici s-a semnat tratatul de la Versailles ce a pus capat Primului Razboi Mondial. Se mai pot vizita Apartamentele Regelui si Apartamentele Reginei. De remarcat ca Apartamentele Reginei s-au pastrat exact ca pe vremea Mariei Antoaneta, regina decapitata a Frantei. Dar ceea ce iti taie respiratia la Versailles sunt gradinile. Sunt imense, frumos aranjate si cred ca e nevoie de cateva zile ca sa le strabati pe toate.

Seara e binevenita o croaziera e Sena, care va costa cam 12 euro, dar va ofera satisfactia de a vedea o parte din cele mai frumoase monumente istorice ale capitalei franceze si cele mai frumoase poduri. Nu ratati o plimbare pe celebrul bulevard Champs Elysee si o sedinta de shopping la Galeriile La Fayette. Eu am stat in Paris 4 zile si a fost un adevarat tur de forta. Plecam dimineata la 8 de la hotel si ma intorceam seara la 11 pentru a vedea tot ce mi-am propus . Si totusi cred ca mai e nevoie de vreo 2-3 vizite pentru a vedea tot ce ofera Parisul.

Ceea ce pot spune cu siguranta dupa aceasta vizita e ca, intr-adevar dupa ce vezi Parisul,  LA VIE EST EN ROSE :)

VACANTA IN ELVETIA

Daca blogul meu se numeste "Adriana calatorind prin viata" atunci trebuie sa vorbesc si despre vacantele pe care le-am petrecut in diverse locatii din Europa. Astazi am ales sa vorbesc despre Elvetia pentru ca e una dintre cele mai frumoase si curate tari din Europa. Am vizitat patru orase importante ale Elvetiei: Geneva, Zurich, Berna si Lucerna.Nu am sa prezint cu lux de amanunte tot ce am vizitat acolo ci am sa ma rezum doar la cele mai importante atractii turistice din fiecare oras. Geneva este un oras plin de parcuri. Aici se afla sediul Crucii Rosii, Palais des Nations, Catedrala St. Pierre,construita in 1160 si care inca mai pastreaza scaunul pe care statea Jean Calvin, promotorul calvinismului.. Tot aici se afla Lacul Leman (Geneva) cel mai mare lac din Europa, unde se afla si spectaculosul, Jet D' Eau, fantana cu apa pompata la 140 de m inaltime. Daca va plac ceasurile aici veti gasi toate marcile de renume precum Rolex, Tissot, Omega. Preturile ceasurilor elvetiene sunt pentru toate buzunarele; astfel poti sa achizitionezi un ceas cu 50 de euro, dar poti sa achizitionezi un ceas si cu 10 000 de euro sau chiar mai mult. Berna este orasul care mi-a placut cel mai mult, datorita aspectului sau medieval ce imi amintea de Sighisoara. Simbolul Bernei este Zytglogge, turnul cu ceas, construit intre 1218-1220.Fiind construit din lemn, a fost distrus intr-un incendiu din 1405 si refacut in 1530, de cand functioneaza fara oprire.Tot aici se afla si casa lui Einstein. Berna este capitala politica a Elvetiei, in timp ce Zurich este considerat capitala culturala. Zurich este cel mai mare oras al Elvetiei, Daca va place arta, nu puteti rata o vizita la Muzeul de Arta pentru a vedea tablouri pictate de Dali, Cezanne, Monet sau Picasso.Iar daca va place ciocolata puteti vizita Fabrica de Ciocolata Lindt. Despre Lucerna se spune ca a fost construita la indicatia unui inger, care a aratat unui grup de colonisti unde sa construiasca o capela. Podul Capelei sau Kappelbrucke, un pod de lemn construit prin secolul XIV este unul din principalele atractii turistice ale Lucernei.Din pacate, podul a ars in 1993, din cauza unei tigari aruncate neglijent, si ceea ce se vede acum e doar in mica masura podul original. Din fericire, frescele care impodobesc podul si care au fost pictate in 1614, nu au fost distruse in incendiu.  Moneda nationala a Elvetiei e francul elvetian, dar puteti folosi si euro. Daca folositi euro restul va va fi returnat fie in franci elevtieni, fie in euro, depinde de magazin, cert este ca nici un magazin nu refuza moneda euro. Punctualitatea e la mare pret in Elvetia. Astfel, daca magazinul se inchide la ora 5 pm, la ora 4.45 pm esti poftit politicos afara. Preturile sunt destul de mari comparabil cu Romania sau alte tari europene, dar exista asa numitele magazine COOP unde gasesti mancare ieftina, pentru toate buzunarele. Limbile oficiale sunt:germana, franceza, italiana si retoromana, dar se poate vorbi si in engleza. Pe timpul sejurului in Elvetia am locuit la Etap un hotel ieftin, dar foarte curat si care oferea un mic dejun consistent. Ceea ce mi-a placut foarte mult in aceasta tara, au fost oamenii. Elvetienii sunt foarte relaxati si zambitori si au motive sa fie asa: in tara lor totul functioneaza cu precizia unui ceas elvetian :)

CODUL BUNELOR MANIERE

Postarea de azi a fost inspirata de o intrebare pe care am adresat-o ieri pe contul meu de facebook prietenilor mei virtuali. Ii intrebam daca e normal sa ma enerveze ca unele femei isi scot trusa de machiaj in metrou si incep sa se machieze. Toate raspunsurile au facut referire la acest Cod al Bunelor Maniere. Prima data cand am venit in contact cu acest cod a fost, din cate imi amintesc, pe la varsta de 4-5 ani cand mergeam pe strada cu mama si ea ma strangea de mana ca sa salut oamenii. Asa am invatat ca intotdeauna cei mai tineri trebuie sa ii salute pe cei mai in varsta. Cred ca acest Cod al Bunelor Maniere este strans legat de asa numita educatie a celor " 7 ani de acasa". Parintii trebuie sa fie un exemplu pentru copiii lor si din acest punct de vedere.  Cand eram copil, ma enerva sa ii aud pe parintii mei ca imi spuneau: "Nu e frumos sa faci asta", dar trebuie sa recunosc ca aveau dreptate. O matusa de-a mea care e casatorita cu un conte maghiar tine foarte mult la respectarea acestui cod.. De cate ori mergeam la masa la ea trebuia sa stau cu spatele drept si coatele pe langa corp, nu sprijinite de masa, dar mai ales trebuia sa am grija sa nu "sorb" supa sau cafeaua zgomotos. Stiu ca sunt foarte multe reguli in acest cod si e greu sa le respectam pe toate, dar macar minimul de decenta cred ca poate fi atins de oricine doreste acest lucru. Ca profesoara aveam multe discutii cu elevii mei pe aceasta tema. Poate unora li s-au  parut plictisitoare, dar sunt convinsa ca le-au folosit sau le vor folosi pe viitor. Ma gandeam care e cea mai frecventa incalcare a codului bunelor maniere. Cred ca e cea care se refera la convorbirile telefonice, cand cineva iti telefoneaza si nu se prezinta, ba mai mult te si intreba "Cine esti?" Cred ca asta e culmea nesimtirii, cea mai buna dovada a lipsei bunului simt, o dovada a lipsei celor "7 ani de-acasa". Traim in secolul XXI, dar unii oameni inca mai au maniere din Antichitate. Unii ar putea sa ma contrazica si sa-mi spuna ca traim intr-o societate democratica unde fiecare e liber sa faca ce doreste, dar sa nu uitam ca libertatea inseamna intr-adevar sa faci ce doresti, dar cu conditia sa nu ii deranjezi pe ceilalti, sa nu incalci libertatea celorlalti. Deci.....hai sa mai citim din cand in cand Codul Bunelor Maniere :)

DESPRE DUMNEZEU

Atunci cand eram copil si mama imi vorbea de Dumnezeu, mi-l imaginam ca un batranel cu par lung, alb si bineinteles, cu o barba lunga si alba, care sta intr-un fotoliu si asculta rugamintile oamenilor. Imi imaginam ca uneori zambeste, iar alteori se incrunta dezaprobator la rugamintile oamenilor. Niciodata nu l-am vazut pe Dumnezeu ca pe ceva de care sa iti fie frica, din contra intotdeauna l-am vazut ca pe o fiinta care emana IUBIRE. Intotdeauna l-am simtit aproape de mine, chiar si in momentele in care poate am facut ceva rau si nu meritam sa fie alaturi de mine. Pe parcursul vietii am invatat ca EL este alaturi de noi indiferent ca facem bine sau rau, EL nu ne paraseste niciodata:"Atunci cand Dumnezeu iti inchide o usa, El iti deschide o fereastra" Trebuie doar sa credem in EL. Si cel mai important lucru, pe care multi dintre noi il uita, trebuie sa ii multumim pentru tot ce ne da, indiferent ca e bun sau rau pentru noi. Cum spun batranii "tot ce vine de la Dumnezeu e bun" chiar daca noua ni se pare pe moment ca nu e asa. Imi doresc si va doresc ca Dumnezeu sa ne dea ceea ce crede El ca e mai bun pentru noi!

EXISTA OAMENI FARA PERSONALITATE?

Aceasta era intrebarea pe care o puneam mereu elevilor mei la ora de psihologie. Majoritatea raspundeau afirmativ. Urmatoarea mea replica era: "Argumentati, va rog!" Si de aici porneau adevarate dezbateri care uneori continuau si in pauza, intre adeptii pro sau contra acestei teorii. Concluzia acestor dezbateri era ca nu exista oameni fara personalitate ci doar oameni care au o personalitate slaba. Cine sunt acesti oameni cu personalitate slaba? Sunt cei care nu pot lua decizii singuri, care in permanenta asteapta sa fie ghidati de cineva in viata. Sunt cei care isi "bombardeaza" prietenii, cu mesaje, telefoane, in care intreaba ce sa faca in diferite situatii cu care se confrunta in viata. Sunt cei care atunci cand vor sa aiba o relatie isi "sufoca" partenerul dorind sa aiba totul sub control si adesea sfarsesc singuri. Sunt cei care copiaza de la altii: copiaza ideile lor, copiaza exprimarea lor, copiaza dorintele lor. Sunt cei care se lamenteaza pentru orice, care nu reusesc sa gandeasca singuri sau poate nu vor sa gandeasca singuri. De ce fac asta? Pentru ca e mai usor sa dai vina pe altcineva cand ceva nu merge bine, decat sa iti asumi propria responsabilitate pentru faptele si deciziile tale. E mai usor sa spui "Din cauza lui X sau Y nu mi-a mers mie bine" in loc sa te gandesti intai care e vina ta de fapt. In Evanghelia dupa Sf. Matei se spune: "De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău?"

LIFE GOES ON

De ce acest titlu pentru postarea mea de azi? Pentru ca viata merge intotdeauna inainte. Pe 8 ianuarie anul acesta, am sarbatorit un an de cand am aterizat pe aeroportul Luton din Londra cu un contract in buzunar si privind cu optimism inainte. Nu stiu cand a trecut acest an, dar a fost un an frumos, plin de experiente benefice. Si tot pe 8 ianuarie anul acesta am vazut ca peste 500 de persoane au citit postarile de pe blogul meu. Va multumesc pentru interesul pe care l-ati aratat pentru povestirile mele si mai ales pentru comentariile pe care mi le-ati lasat pe contul meu de facebook. Toate acestea m-au incurajat sa scriu mai departe despre calatoria mea prin aceasta mare necunoscuta care e VIATA. Desi in majoritatea timpului sunt ocupata cu serviciul, am hotarat ca in fiecare saptamana sa scriu despre viata mea aici in Anglia, despre calatoriile pe care le-am facut de-a lungul timpului in Franta, Elvetia, Italia, Austria, Grecia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Germania, etc, despre persoanele importante din viata mea, despre trairile si sentimentele mele.Ma bucur enorm ca fostii mei elevi si fostii mei colegi de catedra din tara nu m-au uitat. Faptul ca inca primesc mesaje de la voi si unii dintre voi imi cereti sfatul si acum, ma umple de bucurie. Nu pot descrie in cuvinte ce simt atunci cand elevii mei imi spun ca isi amintesc cu placere de orele mele de psihologie si istorie. De asemenea ma bucur foarte mult cand unii dintre ei, vin in vizita la Londra si ma cauta. Timpul trece repede atunci cand stai la o ceasca de ceai intr-o cafenea londoneza depanand amintiri. Ii astept in numar cat mai mare la Londra si intotdeauna va fi o placere sa ii intalnesc si chiar sa le fiu de ajutor aici, daca va fi nevoie. Sunt mandra de toti elevii mei si sunt onorata ca am participat si eu putin la formarea lor ca oameni. Stiu ca la unii nu le place prea mult scoala. Mie mi-a placut,, de aceea am si facut doua facultati, doua masterate si, probabil, daca ramaneam in tara faceam si un doctorat. Dar la fel de importanta este si SCOALA VIETII, care multi se lauda ca o au, dar majoritatea au ramas repetenti la ea. SCOALA VIETII inseamna sa stii sa te descurci in orice situatie singur, fara ajutorul nimanui, bazandu-te pe propriile cunostinte. De aceea educatia e importanta. Si nu uitati, dragi mei elevi sau fosti elevi , sa va urmati intotdeauna visele. Visele pot deveni realitate, va spun asta din proprie experienta. Doar de voi si numai de voi depinde asta. Eu eram cam sceptica in privinta asta, dar am intalnit un om care mi-a dovedit ca ma insel si ca DREAMS COME TRUE!

UN AN

Acum un an imi faceam bagajele pentru a porni pe un nou drum in viata. Da, a trecut un an de cand am ajuns in Anglia unde am inceput o viata noua, de la 0. Nu stiu cand a trecut acest an, dar stiu ca a fost un an important in viata mea, un an in care m-am redescoperit pe mine insami, un an in care am inceput sa urmez cursurile la SCOALA VIETII. Toti au spus ca sunt curajoasa desi pentru unii a fost o surpriza plecarea mea brusca din Romania. Si acum imi amintesc comentariile pe care mi le-ati scris pe facebook. Multi s-au intrebat de ce a plecat? Are casa ei, are masina ei, are o pozitie sociala in Abrud, in fiecare an merge in vacante in strainatate, ce mai vrea, de ce a plecat??? Sunt mai multe raspunsuri la aceasta intrebare: am plecat pentru ca mi s-a oferit o sanasa de a munci aici la Londra si m-am gandit ca daca voi refuza aceasta sansa peste ani ma voi gandi "de ce nu am mers?"si nu imi place sa traiesc cu regrete. Am plecat pentru ca nu imi place monotonia si ador provocarile. Am plecat pentru ca intr-o seara de vara, un "vampir" cu ochii verzi mi-a spus o poveste frumoasa despre viata, despre noi incepuri, despre provocari, o poveste care m-a facut sa ma intreb "cum ar fi daca....?" Astazi, dupa un an de la aceasta decizie pot sa spun cu mana pe inima ca nu regret deloc pasul facut. A fost un an greu, dar si frumos, a fost un an in care mi-am testat limitele, un an in care am devenit mai puternica ca niciodata, un an in care mi-am dat seama ca daca ai vointa nimic nu iti poate sta in calea realizarii dorintelor. Am stiut ca va fi greu, dar nimic nu e imposibil. Le multumesc celor care m-au sustinut in aceasta perioada, dar in mod special vreau sa multumesc unui OM care m-a incurajat permanent sa trec peste obstacole, m-a ajutat sa imi inving temerile si m-a ascultat mereu. Este un OM care intotdeauna mi-a spus adevarul, ceea ce ma face sa il apreciez enorm. El m-a invatat si mi-a demonstrat ca visele pot deveni realitate! Deci, dragi mei urmati-va visele, de voi depinde daca pot deveni realitate sau nu! Visul meu merge mai departe aici la Londra! Good luck!