SAPTAMANA PATIMILOR = SAPTAMANA IERTARII

Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor este perioada in care credinciosii se pregatesc pentru Inviere.Eu as numi aceasta saptamana SAPTAMANA IERTARII. In aceasta saptamana crestinii se pregatesc fizic (prin post), dar mai ales sufleteste pentru a sarbatorii miracolul Invierii lui Iisus. In zona de unde provin eu, unii aleg sa tina post negru avand credinta ca asa Dumnezeu ii va feri de boli, ii va face sanatosi si ii va ajuta la necazuri si nevoi. Un alt obicei, pastrat cu sfintenie in zona Abrudului este acela al puscarii. Tinerii se aduna pe dealurile din jur si pusca cu carbid, inclusiv in noaptea de Inviere. In aceasta saptamana se face curatenie in casa si in curte si bineinteles, se cumpara haine noi, pentru ca in ziua de Pasti, traditia cere sa imbraci o haina noua. Nici indatoririle religioase nu sunt uitate. Crestinii se spovedesc si se impartasesc la biserica, dar cel mai important participa la slujbele religioase din fiecare zi a Saptamanii Mari, slujbe numite denii. Deniile din Saptamana Patimilor sunt unele dintre cele mai profunde, frumoase si inaltatoare slujbe crestine.  In Joia Mare, se vopsesc ouale rosii si se spune ca nu e bine sa dormi in aceasta zi pentru ca vei fi lenes tot anul. Imi place foarte mult denia din Joia Mare cand se citesc cele 12 Evanghelii. In Sambata Mare, se sacrifica mielul, se prepara drobul, friptura si ciorba de miel. Dar cel mai important aspect al acestei saptamani, cred eu, este acela al iertarii reciproce intre oameni. Pare ceva complicat si probabil ca multi se intreaba: daca merg la biserica, dau de pomana, citesc rugaciunile si Biblia in fiecare zi, de ce nu e de ajuns? De ce trebuie sa iert pe cei care mi-au facut rau? Sau de ce sa ma umilesc cerand iertare? Multi spun, iert dar nu uit! Daca nu uitam inseamna ca nu am iertat din inima, inseamna ca raul e inca acolo in noi, iar acest rau va da nastere la ura, dispret, resentimente, etc. In rugaiunea Tatal Nostru spunem: "Si ne iarta noua gresealele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri!" Dar multi spun rugaciunile mecanic fara sa acorde atentie cuvintelor, ceea ce este grav. „De nu ve-ti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta voua greselile voastre” (Matei 6, 14-15) Sunt multi care la Taina Spovedaniei marturisesc cu nonsalanta ca nu dusmanesc pe nimeni.Acest lucru echivaleaza cu o sinucidere duhovniceasca Chiar daca duhovnicul se lasa inselat si il impartaseste, Dumnezeu nu poate fi pacalit.:„de nu veti ierta din inimă fratelui, nu veti fi iertati” (Matei 18, 35). Nu vom primi niciodata iertare daca suntem incapabili sa o dam!

FEMEIA VAZUTA DE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC

Aseara am citit un text foarte frumos despre femeie, scris de Parintele Arsenie Papacioc, un text care ar trebui citit si de barbati si de femei. Am sa il redau mai jos, fara nici un comentariu din partea mea, care poate i-ar stirbi frumusetea

“Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun!

Am cununat odată pe cineva, şi cînd am ajuns la citirea din apostol unde citeţul spune: “iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpînit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei.

Dar am tăcut pînă mi-a venit vremea la cuvînt, şi i-am spus: “Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, cînd poţi să judeci – pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci – nişte lucruri pentru viitor, pînă la sfîrşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii. Credeţi dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, cînd a creat omul, şi pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?! Femeia, ţineţi seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor.

Există un instinct în noi. Odată, mă găseam la Timişoara. Nu eram călugăr, nici la mînăstire nu eram, dar mă gîndeam la asta. Un student la politehnică se îndrăgostise de o studentă foarte urîtă. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era înnebunit după ea. N-o cunoşteam, că nu putea să pătrundă oricine pînă la mine, dar el o iubea. Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urîtă. Dar nu există femeie urîtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adîncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întîi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparînd-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, după experienţa aceasta foarte lungă atitudinea faţă de femeie, în general, sau în relaţia dintre bărbat şi femeie, a evoluat înspre pozitiv sau înspre negativ?

În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar, spre îndurerarea momentului istoric în care ne aflăm, există şi foarte multe cazuri cînd femeile abia îşi mai suferă bărbaţii: sunt beţivi, chiar necredincioşi. Au rămas în ateismul anilor trecuţi şi femeile se luptă din răsputeri să-i aducă şi pe ei la credinţă, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar alţii spun: “Iar te rogi, iar te închini? Ce, te-ai pocăit?” Sunt şi cazuri din acestea, dar sunt şi foarte multe familii în care există întelegere duhovnicească. Însă te fură şi treburile. De aceea noi, ca duhovnici şi preoţi, în general, îi sfătuim pe cei care nu au timp pentru rugăciunea de tipic, pentru că se scoală de noapte cu treburi, să aibă o stare de rugăciune acolo unde se găsesc. Dacă tu te duci cu inima deschisă la treburile tale gospodăresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreşte să ai în gînd: “Doamne miluieşte”? Să poţi să intri apoi în casă cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Nu există “jumătatea mea”

Credeti că fiecare om are o jumătate a lui?

Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întîi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.

“Să preţuiţi femeia”

Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întîi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărîtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvîrşită îl face să muncească, să cîştige războaiele, să-şi rezolve problemele.

Să ştiti că femeia nu gîndeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decît un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mîine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.”

PLACEREA DE A CITI

Cand ati citit ultima carte? Zilele acestea am citit unele studii cu privire la lectura. Astfel, cercetatorii au descoperit ca cei care citesc 2-3 ore pe zi sunt mai bine platiti decat  cei care nu citesc deloc. Se pare ca 6 minute de lectura reduc nivelul stresului cu pana la 68 % fata de 61 % in cazul muzicii sau 42 % in cazul unei plimbari in natura. Atentie, cand ma refer la lectura, nu ma refer la a citi ultimele comentarii de pe facebook sau a da copy-paste la anumite citate celebre! Ma refer la a citi o carte de specialitate sau beletristica sau un studiu, etc. Exista multe argumente in favoarea lecturii:
- lectura ne dezvolta creativitatea, imaginatia si gandirea;
- ne imbogateste limbajul ceea ce ne ajuta sa ne exprimam mai usor gandurile, sa comunicam mai bine cu cei din jur;
- cu cat citesti mai mult cu atat ai mai multe cunostinte, ai despre ce vorbi si , implicit interactionezi mai bine cu oamenii, ceea ce iti permite sa avansezi din punct de vedere social;
- prin lectura poti sa ai acces la viata altor oameni, la experientele lor de viata, nu doar sa iti traiesti propria viata;
- pentru a fi un bun profesionist trebuie sa acumulezi cat mai multe informatii din domeniul tau de munca;
In Anglia cititul este la ordinea zilei. Oamenii citesc in metrou, in tren, in autobuze, in pauza de pranz, de cate ori au un moment liber. Sunt foarte putini cei care nu citesc. Cum se urca intr-un mijloc de transport in comun, oamenii isi scot cartea sau tableta sau e-book ( pe care poti stoca pana la 1000 de carti) sau chiar telefonul mobil si citesc. Aici tehnologia Wi-Fi este omniprezenta, chiar si in metrou. Vazand acest fenomen mi-am dat seama de ce Anglia a ajuns unde este acum si de ce Romania mai are inca mult sa ajunga acolo.
E sanatos sa citesti, e frumos sa citesti asa ca va indemn sa cumparati carti, sa daruiti carti, sa imprumutati carti, daca nu le puteti cumpara, numai sa cititi! Cititi cat mai mult! Cititul nu dauneaza sanatatii ci din contra va face viata mai frumoasa si mai usoara!

PSIHOCARDIOLOGIA SAU LEGATURA DINTRE DUREREA SUFLETEASCA SI INFARCT

O nouă disciplină medicală, psihocardiologia, cercetează când şi în ce fel frica, furia şi tristeţea ne ameninţă viaţa . Exista persoane care nu au fumat niciodata, nu sunt supraponderale, nu au diabet, fac sport in fiecare zi, pe scurt, au un stil de viata sanatos si totusi, inima lor cedeaza. Medicii au inceput sa descopere  cu uimire cat de adevarate sunt vorbele : « Am o piatra pe inima », « Mi s-a oprit inima de frica » sau « Asta mi-a zdrobit inima ». Durerile sufletesti chiar pot omori inima ! Psihocardiologia studiaza efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii. In multe spitale din Occident cardiologii lucreaza impreuna cu psihologii in rezolvarea unor cazuri medicale. Aceasta noua orientare medicala porneste de la constatarea ca durerile sufletului pot provoca o paralizie a muschiului miocard. Boala a fost numită "sindromul inimii zdrobite" şi, din nefericire, ea duce adesea la declanşarea unui infarct cu posibile urmări fatale. Iar lista sentimentelor nocive este lungă: furia, nervii nestăpâniţi, frica, tristeţea şi mânia presupun riscuri de care nu suntem conştienţi, la fel ca şi epuizarea, descurajarea şi depresia. Unii sunt afectaţi îndată după un eveniment traumatizant: după o catastrofă naturală cum ar fi un cutremur, după un atac terorist, după ce au primit vestea morţii unei persoane apropiate, după un accident. Alţii, suferă de o perioadă îndelungată, pentru ca la un moment dat să se prăbuşească, fără să poată fi identificată o cauză imediată. Însă cel mai adesea se constată o suprapunere a ambelor variante. "Tipică este combinaţia celor două forme de solicitare - cronică şi acută", afirmă specialiştii. "Deja cu luni de zile înainte de infarctul propriu-zis, pacienţii se simt extrem de obosiţi, extenuaţi şi lipsiţi de energie. Îngrijoraţi de starea lor, mulţi se prezintă la medic. Dacă apoi se adaugă şi o enervare bruscă, infarctul se produce instantaneu." Statisticile medicale atestă  faptul că relaţiile dificile la locul de muncă obosesc inima. Enervările permanente la serviciu dublează riscul de infarct la persoane iniţial sănătoase. Dar şi cine nu lucrează, poate trăi în condiţii de stres cronic. Să fii şomer şi să primeşti zilnic câte un nou refuz la o cerere de angajare - asemenea lucruri macină sufletul, la fel ca suprasolicitarea şi subaprecierea de la serviciu. Nu oricine munceşte din greu sau are de depăşit o serie de probleme personale se confruntă cu acelaşi grad de risc.Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de experienţa acumulată şi atitudinile dobândite. Ce exigență avem faţă de noi înşine? În ce măsură suntem obsedaţi de performanţă? Ce importanţă acordăm situaţiilor critice? Le putem gestiona? Pentru unii, o ceartă cu nevasta ori toanele şefului reprezintă doar o solicitare nervoasă în plus, pe când alţii se distrug din cauza lor. Deschideţi-vă sufletul! Emoţiile negative pot fi fatale.Este un fapt dovedit că oamenii care suportă un stres emoţional cronic percep altfel lumea înconjurătoare, iar acesta e începutul unui cerc vicios: la ei pragul de "alarmă" a coborât sub limita normală, creierul lor este mai atent şi mai receptiv la stimulii exteriori. Au deseori reacţii de spaimă ori emoţie, organismul lor se comportă în faţa unor situaţii banale, cotidiene, ca şi cum ar fi unele de extremă urgenţă. E vorba de oameni care n-au posibilitatea să discute cu cineva despre emoţiile lor negative. Ei nu se eliberează de aceste sentimente, ci le reţin şi le refulează. Cu consecinţe fatale pentru sănătatea inimii.  Foarte aproape de marginea prăpastiei se află persoanele caracterizate printr-o tristeţe patologică: depresivii au un risc de infarct de două ori mai mare, comparativ cu semenii lor mai deschişi şi exuberanţi. Depresia constituie un stres permanent pentru organism. Un depresiv se găseşte continuu într-o stare de tensiune distructivă, care modifică întregul metabolism. Din perspectiva unui posibil infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decât factorii fizici de risc cunoscuţi, ca fumatul ori hipertensiunea arterială. "Depresivii trebuie să înveţe treptat că pot avea din nou încredere în propriul lor corp", spun medicii.  Cine nu-şi poate depăşi tristeţea, cine se teme că va deveni depresiv, ar trebui neapărat să aibă o discuţie sinceră cu medicul său de familie, ori să se adreseze unui psihiatru sau psiholog. Dacă problema nu e încă presantă, destule se pot rezolva şi cu paşi mici. Concret, aceasta înseamnă: fragmentaţi-vă programul de muncă cu pauze, mergeţi la fereastră, priviţi afară şi visaţi cu ochii deschişi. Când vă simţiţi la strâmtoare, calmaţi-vă deliberat cu ajutorul respiraţiei sau vizualizaţi imagini ce vă inspiră linişte, pentru a vă distanţa emoţional de situaţia care vă stresează. Eu va recomand sa ascultati muzica si sa faceti plimbari in natura. Pe mine ma ajuta foarte  mult sa ma relaxez! Multa sanatate si nu uitati sa vedeti intotdeauna “jumatatea plina a paharului”!