RELATIA PARINTE-COPIL

Citeam ieri intr-un ziar ca Teo Trandafir s-a impacat cu tatal ei dupa ce 3 ani de zile nu a dorit sa vorbeasca cu el. Stateam si ma gandeam: cum e posibil sa nu vorbesti 3 ani cu parintii tai? Cred ca toti am avut si vom mai avea, neintelegeri cu parintii nostri, dar oare acestea trebuie sa conduca la o instrainare totala de ei, la o repudiere a lor, la eliminarea totala a lor din viata noastra? Oricat ar fi de puternice aceste neintelegeri, nu cred ca solutia este sa ii dam uitarii, sa ii indepartam din viata noastra, sa nu ii mai cautam niciodata. Orice neintelegere are o solutie, care cu siguranta nu trebuie sa fie ranchiuna.Discutiile in contradictoriu se inmultesc o data cu inaintarea in varsta a parintilor, de aceea e nevoie de multa rabdare si intelegere din partea copiilor. Certurile nu rezolva nimic, dimpotriva, creeaza prapastii adanci si rani de nevindecat in sufletele tuturor. O matusa de-a mea, care din pacate nu mai este printre noi , imi spunea: "O mama merita respect si consideratie si numai pentru simplul fapt ca te-a purtat 9 luni in burta ei". Sa nu uitam ca o parte din ceea ce suntem noi azi, le-o datoram lor, parintilor nostri. Unii dintre ei au transpirat pe santiere de constructii, in subteranele minelor, in diverse fabrici, etc., au facut o multime de sacrificii pentru ca noi sa avem un viitor mai bun, pentru ca noua sa ne fie mai bine decat lor. Si atunci chiar nu merita un minim respect? Sa ne amintim ca una dintre cele "10 Porunci" spune: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant".Dar mai ales, sa nu uitam ca la randul nostru vom fi parinti si, poate,  asa cum ii tratam noi pe parintii nostri, la fel ne vor trata si copiii nostri pe noi. In viata totul se plateste! Va veni o zi in care ei nu vor mai fi printre noi si ma intreb, ce vor simti cei care s-au indepartate de parinti?